L'Invitu
Plan du site A Filetta  Alba Chant corse A propos Blog  Livre d'or Contact


A FILETTA : Canti
Tous les textes des chants 

Dernière mise à jour de la page : 24/09/2009



Pour tous les chants de cette page :
© Propriété des auteurs

1901
À a riscossa
A Canzona di a Malata
À Dì ti di tù
À l'Acula di Cintu
A l'Alivetu
À l'Altru Mondu
À megliu stà
A Muntagnera
A Paghjella di l'impiccati

A Sintenza
Affrescu
Aghju Coltu
Anima
Beati
Chjarura
Cose Viste
Criaturella
Cumpagnu
Cun Tè
Da Grande
Di l'aghje
Dormi
Eo sai
È Puru simu quì
Euskadi
Exorcismus
Farandula
Figliolu d'ella
Fiure
Ghmerto
I Mufrini
Induvinella
I Piscadori è u Mare
L'Acillucciu
L'Anniversariu di Minetta
L'Arditezza
L'Attesa
L'Ecclésiaste
L'Invitu
L'Ombra murtulaghju
L'Orme sanguigne
L’Orrida bestia
Lamentazione di Jeremiae
Liberata
Machje
Ma Dì Ci Chè Tù Voli
Malanni
Mare Eternu
Meditate
Memorie
Ne'n tarra ne'n celu
O Dumè, O Muamè
O Terra
O vita, o vita
Oggi
Paghjella

Pè Ssu Dumane
Pueta
Reame meiu
Rex
Santa R'ghjina
Scherzi veranili

Sintenza Per Tè
Sò l'omu
Sumiglia
Ste mane qui
Tecco
Tempu
Terra brusgiata
Ti chjami
Tra noi
Trè

U Cantu di l'acqua
U Casticu
U Dubbitu
U Furore
U Lamentu di Maria
U Lamentu di Ghjesù
U Mare è un Fiume
U Mulatteru
U Pagliaghju d'Ostriconi
Una Tarra ci hè
U Negru Fume
U Sipolcru
U Ventu Schemu è a Vechja serena
Vai Puru
Vogliu
Vogliu esse
Visioni Care








<












BRACANÀ


1901
(Jean-Claude Acquaviva)

Senti figliolu,
Senti isse voce scatulite da l'oriente
Sò tu mio core andatu,
In e to lacrime rinvivitu.

Dicenu figliola,
Dicenu le mio muntagne rude
Chì u sole trapughjendu,
Si ne vene é basgia, ridendu.

Torna figliolu,
Torna induv'hè l'ansciu di a partenza
E' azzeca in ogni stanza
Li mio sonnii intimuriti.

Da mè figliola,
Da mè ama sta tarra pia
Da mè,
Da mè ama a me Geurgia.
Ecoute… Ecoute mon fils,
Ecoute ces voix surgies de l’Orient
Elles sont mon cœur parti,
Dans tes larmes, ressuscité

Elles disent … Elles disent ma fille
La rudesse de mes montagnes
Que le soleil en son déclin
Etreint dans un sourire

Retourne … Retourne mon fils
Là où est le souffle de l’exil
Et berce en chaque demeure
Mes rêves pleins de crainte

Par moi, par moi ma fille
Aime cette terre pieuse
Par moi,
Aime ma Géorgie

U CANTU DI L'ACQUA
(Jean-Claude Acquaviva)

Di sole ch'asciuva
Sì uva di fole
Di lacrima finta
Sì brama arrivinta

Di lacrima franca
Sì spera stanca
A' di l'errente
Sì la surgente

Da u ciò chì fù à l'esse
A' intilà e tesse sì tù
A' force vita da ripa in sù
Sì l'ora d'andà è l'aspru mai più

E' sbarsi vita
E' porghji morte
Sì scioru d'orte
Aria tradita

Sì sangue chì corre
A' guarciu destinu
Sì dolce licore
E' pessimu vinu
Raisin abondant
D’un soleil étourdissant
Tu es désir et détour
D’une larme feinte

Tu es la lumière vacillante
D’une larme assumée
Et c’est l’errance
Que ta source révèle

Là où tu t’insinues
S’ébauche le désormais
Et depuis l’autre rive, tu tords la vie
Départs et âpres jamais plus

Et débordante de vie
Tu inondes de mort
Caresse aux jardins
Souffle trahi

Tu es le sang versé
Là où s’éborgne un destin
Tu es la plus douce des liqueurs
Et le pire des vins.

LIBERATA
(à Pierre Griffi)
(Jean-Claude Acquaviva)

Alba in le corte nielle
A' l'orlu di l'esistenza frusta
Spire a parolla ghjusta
Sott'à una coltra di centu stelle

In la notte imbariata
Ci funu l'omi à viaghjà
L'assaltu era di sperà
E' scuppiò cum'è una cantata

Antone, Ghjuvanni, Paulu Sà
Numucci chì vinte à gallu
A vostra vita fù rigalu
Fattu ancu à quellu ch'ùn lo sà

Machje, cità, doli, surrisi
L'anni sò corsi in lu campà
Ma una pagina si stà
Aparta annant'à i vostri visi.
Aube sur les cours grises.
A l’orée de l’existence usée,
Expire la parole du juste
Sous les yeux d’un ciel étoilé.

Dans la nuit hagarde
Des hommes cheminèrent
L’espoir se changea en assaut
Pour exploser en un chant de joie

Antoine, Jean, Paul-Toussaint
Prénoms qui affleurez nos mémoires
Votre vie, pour tous, fut donnée
Beaucoup ne le sauront pas

Maquis, cités, deuils, courages
Bien des années ont apaisé nos cœurs
Mais une page têtue, elle, demeure
Ouverte à jamais sur vos visages.
SCHERZI VERANILI
(Petru Santucci - Jean-Claude Acquaviva)

Veranu s'avvicina
cù a so sîscina
di rinnovi
si scioglenu i penseri
à l'orli di l'addisperi
ritrovi

Frizineghja a virdura
accampata è intimurita
allora chi nù a pianura
pecurella incuragita
aspetta à lana sicura
a furbiccia rughjinita

Nivone scolzu viaghja
nant'à e cime sculurite
u cantu di a lamaghja
aguatta tante ferite
fruttu di fede tascaghja
è di mani incuginite

Veranu s'intasta
cù a so catasta
di pazzia
è voganu i filari
in l'andati dolci amari
di Puesia.
Le printemps s’annonce
avec son chapelet
de renouveaux
et tant de soucis se fondent
alors dans ces agressions
retrouvées

La végétation hésite
surprise et apeurée
tandis que dans les près
les brebis s'enhardissent
fières de leur toison
pour provoquer le berger

Les névés avancent
décolorant les crêtes
plus bas les plantes parasites
se répandent
pour cacher de la terre
les blessures de l'abandon

Et ce printemps s'entête
avec son cortège
de paradoxes
tandis que s'envolent les vers
dans les chemins doux-amers
de la poésie

L'INVITU

…….

Imene,
Nobile figliu di Baccu
Chì tene u tirsu
Hè ora avà,
L'ora sacra d'accende u fiacculu di deda.
Dà li,
Da e to languide dite
Scatulisca l'alta calisgina

Ribombinu puru i scaccani di e canzone in burla
È sconcia, a folla scioppi


Quella,
A si porti a notte
Senza mancu una parolla
Fece a sposa d'unu scappaticciu andaccianu



…….
Hymen
Noble fils de Bacchus
qui porte le thyrse
Pâle Hymen il est temps
Allume rituellement le pin de la torche hérissée
Fais jaillir l’étincelle de tes doigts langoureux



Qu’on entende ricaner les chansons bouffonnes
Que la foule se déchaîne en plaisanteries obscènes

Quant à elle
L’étrangère
Qu’elle parte dans la nuit
Sans un mot
Qu’elle parte à l’aventure
Comme une qui s’est fait enlever par un homme de passage

MEDEA


L'INVITU
(Sénèque, trad. Jean-Claude Acquaviva)


Di celu è mare
Maestri Dii
Vinite ed accunsintite l'alta spusalizia
E' voi torna, populi tutti in accolta pia,
Vinite ed'appicciate à noi.


Vittima à a prima sarà
Un toru biancu à porghje so capu
A chì cummanda u tonu.
A' Lucina, bianca una manza da parè neve
Chì
n'ùn cunnobbe a coppia

Dea ch'affreni Marzu di farru incrispitu
Tù chì impedisci e so spietate mane
Dea, sosta arricata à i populi à a sfarra
Diviziosa Dea,
Di pace Dea,
Eccu per tè, più tenneru sacrifiziu








E' tù O Diu ad'alzà u fiacculu
Di e liggitime nozze
Tù chì sì
à sguaglià a notte
Sii pò tù u testimone nostru

Veni caru,
Fà ti vene travalzatu è briacu
Di rosule incurunatu.


E' tù chì splendi à tardi troppu
Quandu sò in brama l'amanti
Tù chì tornì lu ghjornu
Dop'avè cummandatu à a notte
Da sta mane sò spose è mamme chì ti chjamanu
Adondi la to luce


Bella hè
Più bella cà e figliole d'Atene
Di più cà e giuvanotte di a smuragliata cità
Avvezze tantu à corre cum'è masci
Pe' e cime
Bella hè
Più bella cà l'olimpiana chì nuta
In l'acque sacre di l'Alfeu


Da bella, ch'ella si fia avanti
Tandu si cancillarà di pettu à Ghjasone
Diunisu, figliu di l'accendita murtale
Chì và in carru da tigri tiratu
E' dinù Appollu, u fratellu di l'aspriccia vergine
Quella chì stà in bocca à Pizia
E' Castore, è Polluce u so fratellu
L'abile cumbattente.


Maestri in celu,
Eccu a mio preghera.

Ch'ella sia sta donna, una sposa nesca
Nescu dinù frà i sposi
Ch'ellu ci sia st'eroie.

Quand'ella move in mezu à e so pare
Lampante frà altri tutti hè u so visu
Ùn impallidiscenu e stelle à u fà dui u sole ?

Ùn s'arritiranu puru quelle à luna vechja
Quandu spampillente, u so discu s'hè spechju ?

Cum'è di Tiru a porpura torna a neve imbacarillita,
Cum'ellu si spanna Barbirossu in l'ochji ammachjati
Di l'alba chì sprichja.








Spicca ti da roza a Caucasica chì t'accampa
Tù chì n'ùn fusti à ricusà e smisurate brame
D'una chì t'arricava u tremulu
Quand'è tù a strignii
Aguanta la a felicità
Vistuta da greca figliola
E ricevi to sposa
Da i so genitori offerta








Imene,
Nobile figliu di Baccu
Chì
tene u tirsu
Hè ora avà.

L'ora sacra d'accende u fiacculu di deda.

Dà li,
Da e to languide dite
Scatulisca l'alta calisgina.


Ribombinu puru i scaccani di e canzone in burla
E sconcia, a folla scioppi.



Quella,
A si porti a notte
Senza mancu una parolla
Fece a sposa d'unu scappaticciu andaccianu.




L’Invitation


Dieux du ciel
Dieux de la mer
Venez assister à ces noces royales
Et bénissez-les
Et vous aussi peuples de la terre
Venez à nous selon le rite

Un taureau blanc sera la première victime
Et offrira sa gorge aux maîtres du tonnerre
Pour Lucine une génisse au corps de neige
Encore indemne du joug
Encore intacte du mâle
Déesse qui arrêtes Mars hérissé de fer
Et enchaînes ses mains sanglantes
Déesse qui apportes la trêve aux peuples en guerre
Déesse qui tiens la corne d’abondance
Douce déesse de la paix reçois un tendre sacrifice

Et toi dieu qui tiens le flambeau des noces légitimes
Dieu qui dissipes la nuit
Sois notre témoin
Viens garçon
Viens ici ivre et titubant
Couronné de roses

Et toi qui brilles trop tard pour le désir des amants
Amenant la nuit
Puis ramenant le jour
Ce matin des épouses t’appellent
Viens nous inonder de lumière

Elle est belle
Plus belle que les femmes d’Athènes
Plus belle que les filles de Sparte
De la ville sans murailles
Où les filles courent comme des garçons dans la montagne
Et nagent dans les eaux sacrées de l’Alphée

Qu’elle paraisse dans sa beauté
Et Jason verra reculer devant lui
Dionysos le fils de l’éclair meurtrier
Dont le char est attelé de tigres
Il verra reculer
Apollon le frère de la vierge guerrière
Le dieu au trépied inspiré
Il verra reculer Castor
Et son frère Pollux, le combattant

Maîtres du ciel
Telle est ma prière

Que cette femme soit la plus parfaite des épouses
Que ce héros soit le plus parfait des époux
Quand elle danse au milieu des femmes
Son visage brille et les autres s’éteignent
Ainsi la splendeur du soleil fait pâlir les étoiles
Les Pléiades s’effacent les nuits de pleine lune
Quand le miroir de son disque resplendit
Ainsi la pourpre syrienne éclabousse la neige
Et le berger voit étinceler l’aurore sur le givre de l’aube

Arrache-toi à l’étreinte de la terrible Caucasienne
Tu n’as connu qu’une femme aux désirs effrénés
Une femme qui te forçait à la prendre
Une femme que tu serrais en tremblant dans tes bras
Apprends le bonheur
Prends la jeune fille des rives grecques
Retrouve la paix
En recevant ton épouse des mains de ses parents

Hymen
Noble fils de Bacchus qui porte le thyrse
Pâle Hymen il est temps
Allume rituellement le pin de la torche hérissée
Fais jaillir l’étincelle de tes doigts langoureux

Qu’on entende ricaner les chansons bouffonnes
Que la foule se déchaîne en plaisanteries obscènes

Quant à elle
L’étrangère
Qu’elle parte dans la nuit
Sans un mot
Qu’elle parte à l’aventure
Comme une qui s’est fait enlever par un homme de passage

L'ARDITEZZA
(Senèque-adapt. Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

Audax nimium qui freta primus erat
Tam fragili perfida rupit
Terrasque suas post terga videns
Animam levibus credidit auris


Soca era una smisurata arditezza
À guidà u prima chì fù à strisge
E perfide onde
Annant'à cusì scaghjula barcella

Lasciatu si di Mamma, a batticcia
Di a so vita fece u spassu di i venti strosi
I mari l'hà battuti à casu
Fidendu si à un legnu mastinu
Trà vita è morte, corciu sulcatu


Di nanzu à ellu,
Nisunu cunniscia e sidere
Ùn lighjia omu, in l'affrescu stillatu
E i vascelli ùn ci la facianu à schisgià
E sbarsante Iade o a Capra d'Olinia
Nemmancu u Buiaghju
Quandi u so carru trinca ad'ambarscia
Pè di Boreu, pè di Zeffiru
Ùn ci era nancu nome


Arditezza di Tiffeu
À imbuffà e so vele
Annant'à u vastu mare
Da suggerì à i venti
Un cuntegnu novu

E so tele, ora e stindia à pienu
Ora burdighjava in li tretti di u miziornu
À briglia sciolta


(fin de la version courte)


A intenna, à e volte
Si cautava à lascià la mizana
Ma accada dinù
Ch'ellu a pisessi in cima di u maghju
Scummessa di Marinaru primurosu è più
D'ammaistrà a vintizata
Tandu in le calgese, quassù.

Svintulava rossa a so bandera.

Tempu niscentre è di viziu privu
Quellu di l'antenati

A so pace, elli,
A si gudianu senza sbirbà nè francà pozzu
In tarra soia scurrianu i so ghjorni
Quindi ogni pocu era divizia
Ogni lenza era daziana
Ùn cherianu altrununda.


Cunfinati à bella megliu eranu i mondi
Finch'ellu s'impachja si u vascellu tessalianu
Da fà turnà appicciati.


Da ellu fù tribbiatu u mare,
E' u mare si fece timore di i nostri orizonti.


Rea sta nave
Spietatu u casticu.


Dopu è ridopu,
Unu strapazzu appressu à l'altru.


Quandu e duie sarre ad'abbadà l'acque
Mossenu à rughju paru
Da purtà sciuma frà stelle è nebbie.

Si hè vinutu menu l'arditu Tiffeu
E' li hè scagliata a manu.
S'ammutulinu Orfeu è a so lira
E Argò anch'ella, di voce fù priva.


E' quale n'ùn fù insischitu
Quandu appar di Cicilia a vergine
Cinta tutta à mastini cani à caccia abbaghju
E' quandu si fece sente a perfida chjama
Di e sirene ad'amasgiulà l'onde
E' chì u risponde d'Orfeu è a so lira
Fù quasi u tercanu.


E' chì ci era à viaghju fattu ?
Pilone d'oru è Medea,
À coppiu è nescu.



Fù quella u pessimu rigalu
Spavintosa di più cà i mari incruscati.


A' chì prò oramai
Gluriosi vascelli è omi di vaglia ?
Ammaistratu, si stà l'Oceanu
Capighjimbu di fronte à l'omi
Hè turnatu bunaccia
È da ellu s'avanzanu l'ore
Di i mondi à palesu.


L’Audace









De celui qui le premier sur une barque fragile
A franchi les flots mouvants
L’audace
De celui qui le premier vit sa terre derrière lui
Et confia sa vie aux vents insaisissables
L’audace
De celui qui le premier traça sur la mer un sillon hésitant
Il crut pouvoir se fier à une mince coque de bois
Fragile frontière
Entre les routes de la vie
Et celles de la mort
Trop d’audace


Personne alors ne connaissait les étoiles
On ignorait encore la science des constellations
Dessinées sur la voûte céleste
Les navires ne savaient éviter ni les pluies du Taureau
Ni la saison de la Chèvre
Ou le Bouvier
Quand son char se détourne lentement vers le pôle
Les vents n’avaient pas de noms
Ils ne s’appelaient pas encore Zéphyr ou Borée

Tiphys fut l’audacieux
Tiphys fut le premier à déployer ses voiles sur la vaste mer
Il maîtrisa les vents
Tantôt par vent arrière il naviguait grand largue
Tantôt il louvoyait dans les brises
En avançant le point d’écoute
Tantôt il laissait prudemment la flèche à mi-hauteur
Tantôt il la hissait en tête de mât
Comme le marin qui prend des risques
Pour ne rien perdre du vent
Et là-haut dans les huniers claquent les rouges perroquets

Nos ancêtres ont connu le temps de l’innocence
Ils étaient sans malice
Chacun restait paisiblement chez soi
Vieillissant sur le champ de ses aïeux
Un rien les rendait riches
On ne connaissait d’autres biens
Que ceux produits par la terre natale

En ce temps-là le monde était multiple
Ailleurs était vraiment ailleurs

Mais le vaisseau thessalien a rompu l’ordre établi
Et réduit le monde à n’être plus qu’un
Il a frappé la mer qui dut souffrir ses coups de rame
A nous il apprit l’océan
La crainte
Et les mystérieux horizons

Ce bateau était criminel
Le châtiment fut terrible

Il courut longtemps de danger en danger

Quand les portes de la mer
Les deux montagnes
Qui de part et d’autre surplombent les flots
S’ébranlèrent dans un fracas de tonnerre
Et se fermèrent soudain
Quand l’eau refoulée jaillit en écume
Eclaboussant les étoiles
Et se mêlant aux brumes du ciel
Tiphys est devenu blême
Tiphys l’audacieux
Sa main a molli, il a lâché les écoutes
Orphée est resté sans voix et sa lyre muette
Argô elle-même ne disait rien

Quand Scylla, la jeune Sicilienne
Qui autour du ventre a une ceinture de chiens enragés
Quand elle les fit hurler tous ensemble
Quel est le marin d’Argô qui n’a pas tremblé ?

Quand les monstres de l’Italie,
Les sombres Sirènes
Bercèrent la mer de leurs chants
Orphée le Thrace prit sa cithare
Et joua
A son tour il les enchaînait à sa voix
Et les entraînait dans le sillage du navire

Et pour quoi ce voyage ?
Et pour quoi ce périple ?
Pour une toison d’or
Et une femme plus dangereuse que la mer
Médée
Elle était le prix de la course
Le prix à payer par le premier navire
Le juste prix

Maintenant l’océan est vaincu
Et tout entier soumis à la loi des hommes
Pour construire Argô
Nul besoin désormais des mains habiles d’Athéna
Il n’y a plus d’Argô
Plus de gloire à ramer
Plus de rois qui fassent équipage

La première barcasse venue affronte la haute mer
Toutes les barrières ont été bousculées
Sur les terres vierges on édifie des villes
Le monde est sillonné de routes
Tout bouge
Rien n’est resté de l’ordre de jadis
Les Indiens boivent l’eau glacée du Don
Les Perses se baignent dans l’Elbe et dans le Rhin

Bientôt viendra le siècle où sautera la dernière barrière
L’océan révèlera un continent immense
Sur l’horizon marin se lèvera un nouveau monde
Au-delà de l’Islande il y aura d’autres terres

U CASTICU
(Senèque-adapt. Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

A rabbia chì fraga in la fiara
E vintere sparamundate
U timore di lu farru alzatu
Ùn venenu apparinati à u furore.

À l'odiu di a sbandita sposa,
Nemmenu u Punente maestru
Imbutratu si di niuli ed'acque micidiose
A fiumara di Danubiu à spanticà i ponti.

A forza di Rodanu, quandu chì mare ed'ellu
A si ghjocanu à e petturiccie
Nemmancu i sbollari di l'acque turnate inzirgate
Da e neve frante.

Quand'ellu s'hè arsente u sole
À l'entre di u veranu
A cecu lu focu accatizzatu da l'ira
Ùn lu cummanda nimu, ùn lu para nisunu
Pediniella puru !

A quella da a stizza
A si stringhjaria ancu.


A supplicà vi simu O Dii,
Ùn siate ingordi di castichi
Fate pace à quellu ch'hà dumatu u mare
Ma rabbiosu hè firmatu u putente "Marone"
Da chì fù vintu u so reame, l'altu secondu.


(début de la version courte)

… U ghjuvanottu arditu si
Da purtà l'eternu carru
Fora di l'àndati paterni
Ebbe à pate a fiara da ellu zingata.

Malasciu à chì trafanca l'assestu.
Ogni marinaru da Argò imbarcatu
Fece a Malamorte
Offesu, u mare fù à orde vindetta


Tiffeu fù u prima strintu da Falcina
Orfeu cansatu sì in infernu
In tempu d'una volta
Ci hè turnatu pè u sempre.
Sbrimbate, e so carne
Funu sparnucciate
Mentre vinia à gallu u so capu
In l'acque di l'Ebru

Ercule, rosu da u murtale rigalu di a moglia
Si fece dà miccia in capu à Eta
Anceu fù sbattutu da un cignale

E tù, O Meleagru,
Tù chì fusti à toglie vita à babbituzii
Sarè ammazzatu da Mammata altariata


Rei tutti, culpiti tutti
Ma chì fallu po fù à fà smarisce
In l'acque chete d'una surghjente
Stu ghjuvanottu da Ercule persu…


Andate, andate O eroi,
Andate à batte mari
Ma attenti à e fonte paisane ! …

(version longue seulement)

Immone, à f
atu sappiutu
Finì in bocca ad'un sarpu di Libbia,
Induvinu da tutti, salvune da ellu,
Mopsu morse spaisatu.

S'ellu disse veru, u maritu di Tetti
Sarà eternu errente.
Naupliu, ellu, s'hè annigatu è
D'Oilè sarà u figliolu à pagà
I crimini : culpitu da u lampu
Fù ingullitu da u mare.

A moglia d'Ammette,
Da salvà lu so sposu
Sarà à offre sò vita

(reprise version courte)

E quellu chì abbramava tantu u pilone d'oru
E da chì tuttu stalvò
Peliade, fù sbr
imbatu è messu à bullisginà
Ind'una paghjolla


Sazii site O Dii
D'avè vindicatu u mare
Ùn tramannate à quellu chì eseguia.

Le châtiment





































àndati : les traces


















u cignale : le sanglier


babbituzii : oncles paternels


reu : coupable




























u pilone : le manteau, ici la toison d'or

paghjolla : chaudron

U FURORE
(Senèque-adapt. Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

… Ver dì chì cima funesta andarà
A maga insanguinata,
Data si à u s'amore spietatu ?

Annant'à chì malcaminu a si strascina
U s'arcanu furore ?

Hà l'ochji imbariati
Ma altu lu capu da sfidà u rè.

Sarà po ella a sbandita ?

S'avvampa eppò s'avvampa dinù
Dop'avè sbiaditu, u so visu in anda.

Levati li so chjuchi
Un hà passu cusì scatinatu una tigra

Amore nè Odiu Medea ùn affrene
Amore eppo Odiu si danu à l'arrembu
E vanu ! Verdì chì ultime ripe ?

Un sarà ora ch'ella smarisca rea a colcidiana
Li possinu rifiatà stu reame è i nostri rè ?

A'briglia sciolta O sole, vai
O sole
Vai è trapoghja in la notte, sapara notte
E di questu ghjornu tremendu
Fà ne u spasimà.


SI DI ME

 NE'N TARRA NE'N CELU
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Nè in tarra nè in celu
Sensu passu ùn avarà ?
E case sò quì à curà
Ricordi di sbelu
E' sbagliu d'eternità
Nè in tarra nè in celu
Lu mio tempu si stà

Aghju vistu l'infernu
D'una mamma à u spiccà
E u surrisu in darnu
chì a vulia allaccià
Una ghjurnata tetra
Di quelle chì ponu turnà
Nè in tarra nè in celu
U mio tempu ci và

Nè in celu nè in tarra
Sò cote à lampà
Aghju l'anima chì cotra
Forse da l'alta sarra
Quella ch'omu n'ùn sà
Palisatu sicretu… Corcia felicità…

SANTA R'GHJINA
(Jean-Yves Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Sì di petra zuccata da l'omi è da li venti
I to culori sò quelli ch'è tù t'inventi
Lascendu fà l'ingegnu di e quattru stagione
Ch'intreccia ombra è lume in una strana unione

Sì di sicreti persi cù l'anime smarite
Di quelli ch'in le fole s'amentanu e vite
Quelli ch'anu spartutu tempi fà e to stonde
Banditi o pastori l'hai sappiuti asconde

Quantu hai vistu ghjente mancu tù ùn la sai
Ma adopri pacenza è senza stancà mai
Porti u peregrinu à scorbe u Niolu
Cullendu à passi dolci à fiancu à fiume Golu

Sì di caldu chì brusgia à sin'à a ferita
Quandu à e sciappitane a statina t'invita
Di i to ghjarganelli quandu viranu sbuccia
Si movenu e spisce da u ponte à Cuccia

Sì di cotre lucente à l'ore inguernarecce
Nant'à i to sciappali si spechjanu e trecce
Di isse stelle fughjite induve nimu ùn sà
Elle sò l'infinitu, tu sì l'eternità
REAME MEIU
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Reame meiu, reame ma
Più s'ammansa lu tempu
Più mi sentu cantà

Só bramosu è impaziente
Di spalanca cum'è un' infierì
Reame meiu, reame mì

Reame meiu, reame mò
A' l'orlu di la to ghjeva
Mi staria ancu à paccarò

Aghju giratu tantu
Per infattà ti custì
Reame meiu, reame sì
AFFRESCU
(Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Akhenaton-Bruno Coulais)

Stu tribbiu chì u ventu hà purtatu luntanu
Storia di l'omi andati privi di u so ribombu
Figlioli di un matticciu chì una sciabula hà tombu
Cascati in u furore di e mosse chì sanu
Quant'ell'hè dolce è lindu u tempu di e speme

Una sapara casa duv'è passasti l'anni
A l'anni accatastati da ghjunghje sin'à noi
E le petre pisate cum'è stelli d'eroi
Da omi à tesse nebbie da omi à parà danni
Una cù l'altri nati in core à noi insieme

E cispre cù l'arcusgi è l'acciaghju murtale
U fiume chì trascina a libertà culpita
I morgani ind'è l'ochji chjosi nantu à vita
E u sole chì more nant'à un vechju sciappale
Da fà pienghje la terra da fà li dì ghjasteme

L'oramai chì hè di punta à l'aghja nova
Tuttu impastatu à sonnii è à lascite antiche
Quandu si cala u sguardu è vede e vistiche
Di un passatu chì indetta una storia ritrova
Ingarmigliata tutta à ondere è à gemme

TRA NOI (A Anton' Francescu Filippini)
Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)


Issa lingua di i mei grazia à voi fù quella
Chì incantava le sere di a mio zitellina
Issa lingua di i mei grazia à voi fù bella
Quant'un'alba di maghju, un sfogu d'albaspina

Trà noi ci fù lu mare è u tempu chì u face
Trà noi li bisesti di e guerre orrende
Ma ci fù da fà ponte a musa ch'ùn si tace
E parolle di focu, e splendite lucente

Pienghje u Murianincu u so figliolu persu
Pienghje a Corsica sana quellu chì si n'andò
In paese di Dante à mantene u versu
Di quelli di una volta, quelli antichi maiò

Qualsiasi lu locu, u fiume, u paese
Ch'è vo travirsarete in sonniu dopu a vita
E brame di u meiu à e vostre sò appese
Da fà compia sta notte chì dura senza lita

DORMI
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/ Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

S'hè intratalatu lu ghjornu
S'ammansa folta, la notte
Più sole, più cennu, più sorte,
Dormi

Mì chi s'appiccianu l'ochji
E m'aghju da stà quì à vighjà
A invintà ti tesoru, una scuruzzulà
Dormi

Dormi ciuccia dormi ghjà
Cum'ellu deve pienghje è cantà
Brame, u rè chì n'ùn ebbe
U rè chì n'ùn ebbe
U rè chì n'ùn hà
Dormi

Senti, a mo pelle, senti
A mo rima hà da stancià
Dà li tù un basgiu prima cà parte
Eppò dormi, ciuccia,
Dormi ghjà

SI
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva/ Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)


Sì di granu a mio casa, di granu
Fragatu da l'antivistu sole
Chì puru di tè n'ùn seppe nulla

Sì fola u mio granu, di fola
Innamurata à bagnu
Sott'à e spisce di qualchi rè vadu

Sì fumaccia a mio fola, di fumaccia
Appinulata si in l'albitru
Chì sgotta bachi da prucaccià

Sì cesta a mio fumaccia, di cesta
Sulcata di e dite in partanza
Ver'di u sbulinchjatu tempu

Sì fanalettu a mio cesta, di fanalettu
Spittinatu chì scrive a so stella
A i marinari imbariati è soli

Sì donna u mio fanalettu, di donna
Apparinata è nesca
In tresca venghinu l'ore !

TEMPU
(Ghjuvan-Ghjaseppu Franchi/ Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

A vita lega à corda lena
Vanu le stonde par vultà
L'ora si chjama libertà
More la gioia eccu la pena
U tempu corre à corda lena

U tempu corre à brilla sciolta
Porta l'amichi è lu piacè
Si ne vanu luntanu da tè
Quelli d'oghje è quelli d'una volta
A vita fila à brilla sciolta

A vita fila à quella volta
E tuttu strappa à longu andà
Forse si chjama eternità
L'ultima stonda chì rivolta
U tempu lega à quella volta
L'ATTESA
(Marcellu Acquaviva/ Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Una ripa di terra in core pè l'eternu
E stu surrisu caru voltu versi l'avvene
Un passu chì andarà senza più malapena
E l'ochji abbagliulati nantu à u mare paternu
Quant'hè strana l'attesa

Una sguatra di fiure più nere ch'è u dolu
Un avvampu di focu chì affoga u respiru
Tuttu ciò chì si more senza oncia di rigiru
Ogni cennu di vita chì varca u celu novu
Quant'hè strana l'attesa

Un sonniu malandatu chì chjama u terrore
L'ingannu è u vituperiu in tresca pè e cime
U ricordu annannatu da le to ore patime
E u to celu chì piglia u versu di u chjarore
Quant'hè strana l'attesa

Una ripa di terra è un branu di sole
A vistica di ciò chì sbramò l'infelice
Quand'eiu ne rimiru a mio terra à l'arice
Di iss'ombra meia nata quandi à ella s'annoda
Quant'hè dolce l'attesa di tè

A L'ALTRU MONDU
(François Vincenti/ Dominique Vincenti)

A l'altru mondu
U tempu hè longu
Ci stà l'eternità
E m'hà pigliatu
A tempu natu
Di mè chì n'hà da fà
O cara mamma
U paradisu
Hè grande cum'è tè
E s'è ti chjamu
A l'improvisu
S'arricummanda à mè
Santa Maria
A to sumiglia
Un nu mi lascia più
E mi cuntentu, è mi ramentu
Cum'è s'ell'era tù

Ti mandu un fiore
U so colore
U scegliarei tù
Hè ind'è u pratu
Di u Muratu
Ch 'ellu face u più
S'o fussi eiu
Frà i più belli
U cuglierebbe à tè
Ma stocu in celu
E i to capelli
Sò luntanu da mè
Ma i t'allisciu
Cù Ghjesu Cristu
Chì sà quale tù sì
E mi cuntentu
E mi ramentu
E megliu, ùn possu dì

Un piglia dolu
U to figliolu
Cù l'anghjuli stà bè
E sò ch'o vogliu
U mio custodiu
A sà prima cà mè
Quì l'aria fine cum'è puntine
Cosge senza piantà
Ore tranquille
A mille à mille
Senza calamità
A l'altru mondu
Canta u culombu
E paura ùn ne hà
Pè cacciadore
Ci hè u Signore
O Mà, ùn ti ne fà !
MEMORIE
(Anton' Francescu Filippini/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

I giardini ch'o aghju passatu
Oghje mi parenu un desertu
U ventu ci corre à l'apertu
Spulendu rena d'ogni latu

L'acqua hè sparita, ogni libbiatu
S'hè intisichitu è u core incertu
Dice " Aghju gosu aghju suffertu
Fattu e mio lotte o sunniatu ?"

Di tanta vita
Un hè ristatu
A a memoria
Ch'è una visione
Impuverita
Di tant'amori
Un nome o dui
E' di u tribbicinu ch'o fui
U ricordu
D'una ferita
VISIONI CARE
(Anton' Francescu Filippini/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Ancu s'o ùn videraghju più
La mio terra prima di more,
A mio patria a mi portu in core
E l'aghju sempre à tù per tù

Vegu u so celu gonfiu è tesu
Cum'è un preziosu ballachinu
Sopr'à i paesi lu marinu
L'empie tuttu è l'alza di pesu

Vegu e so coste innargentate
Ch'ella riccama l'alga nera ;
Vegu e so cità chi di sera
Hanu voci d'innamurate

Vegu e so machje chi l'imbernu
Lascia intatte e si ne cummove;
E so canalette e le piove
Chi danu à l'orte un bon guvernu

Vegu achjustrati i so pughjali
Cume cervi in listessa banda
E u ventu pazzu chi commanda
U focu infamu è i tempurali

E vegu l'omi è le zitelle ;
À chi m'impreca, à chi mi ride,
A chi mi feghja é ùn ci decide
Poi, pensu à cio chi ci divide
O core, inchjoda e to bulelle !
A DÌ TI DI TÙ
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva / Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Cenere, venti è vite à caternu
Inserciditi li cori chì chjamanu in darnu
Ma l'amore ci fù
Ed' hè firmatu, principessa
A' dì ti di tù

In li tio passi incerti ver'di e bracce sparte
C'hè Mammata chì ride, Mammata scumparte
Tepidi sonnii è grazie tante
Chì t'avvignanu, principessa
Da ch'elle sò tamante

Annant'à qualchi vechju quaternu
Eccu ti mintuvata, Tesoru
Da Barbirossu lu cecu,
U primu amante d'oru

A basgià ti la fronte sò scalati li ghjorni
E centu rè misteriosi anu fiuritu i cuntorni
A so trifuna và,
Bramanu è cantanu, principessa
Da chì e stelle vantanu

Criaturella in anda, mi sì soffiu d'età
A l'appossu di a mio preghera, la ti vesti felicità
Venghinu tempu è ore
A fà ti donna, principessa
D'una zitella in pettu, ci aghju da tene u core

Annant'à qualchi vechju quaternu
Eccu ti mintuvata, Tesoru
Da Barbirossu lu cecu,
U primu amante d'oru


CHJARURA
(Marcellu Acquaviva / Ghjuvan-Claudiu Acquaviva-Bruno Coulais)

Passatu m'aghju l'anni à circà in le nebbie
Lu mio rispiru primu, fraterna rimembrenza
E avale a sò mi n'anderaghju senza
Sò stu cecu chì và è nulla n'ùn pò leghje

I tò guiai sò mei a tò pena listessa
Le tò gioie le m'aghju à fiancu à l'oramai
Stò chjosu ind'è isse ripe duv'è tù ti ne stai
Tù chì viaghji dinù in a bughjura spessa

E tribbiere sò compie e guerre sò finite
L'eroi sò andati à visticà lu ventu
Sò corse l'acque linde da l'altu di u pientu
Sò corse l'acque linde da l'altu di u pientu

Sò ghjarghje le to mure sò paci le to lite
A mio vita hè appesa à i destini umbrosi
Libari l'orizonti à e partenze spose
DI CORSICA RIPOSU (inédit)

MEDITATE
(Primo Levi/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

Voi che siete sicuri
Nelle vostre tiepide case,
Voi che trovate tornando a sera
Il cibo caldo e visi amici
Considerate se questo è un uomo
Che lavora nel fango
Che non conosce pace

Che lotta per mezzo pane
Che muore per un si o per un no.
Considerate se questa è una donna
Senza capelli e senza nome
Senza più forza di ricordare
Vuoti gli occhi e freddo il grembo
Come una rana d'inverno.


Meditate che questo è stato :
Vi comando queste parole.
Scolpitele nel vostro cuore
Stando in casa andando per via,
Coricandovi alzandovi ;
Ripetetele ai vostri figli.


O vi si sfaccia la casa
La malattia vi impedisca
I vostri nati torcano il viso da voi.

L'ECCLESIASTE

Una leva tira avanti è un'antra li s'affacca
E' a terra, ella, hè rimanenza sempre.
Si pesa u sole, si ciotta u sole
E' i so suspiri sò i ribombi senza più fine
Di tanti giri è rigiri di solu.
Move u ventu à miziornu, trinca u ventu ad'ambarscia
Eppò volta è torna à piglià e so vie prime.
I fiumi tutti si lampanu in mare
E' u mare ùn hè rughjulu,
E' i fiumi sempre battenu a so trifuna.
Di iu più anticu si ne scordanu l'omi
E' ciò chi accadarà ùn lasciarà vistiche
E' viaghjanu tercane e nebbie à e nebbie intricciate.
Ma dolce hè a luce è dolce hè assai à l'ochji di fidichjà lu sole.
S'ellu uinvechja cent'anni un omu
Ch'ellu si ne rallegri di tamanta vita
Ma ch'ellu ùn si smintechi di i ghjorni tenebrosi à vene
Chì tuttu ciò chì vinarà ùn sarà cà nebbie annose
A' nebbie nove ingarmigliate.

FIGLIOLU D'ELLA


Figliolu d'ella
Sì figliolu di meiu
In le bracce d'ogni vuciata
In l'ochji d'ogni aspiterra
O tempu di macera


Figliolu d'ella
Sì figliolu di meiu
Ragiu tepidognu inciartatu
Frà l'arrivinte di u sole
O tempu di fole


Figliolu d'ella
Sì figliolu di meiu
Quand'ellu scaglia marzu
In boccamanzuli d'erbavinca
O tempu chi trinca






macera : ruine



tepidognu : tiède






erbavinca : pervenche
trincà : tourner

REX


Rex tremendae majestatis
Qui salvandos salvas gratis,
Salva me, fons pietatis.

Recordare, Jesu pie,
Quod sum causa tuae viae,
Ne me perdas illa die.

LE LIBERTIN

GLORIA

Gloria in excélsis Deo
Et in terra pax homínibus bonæ voluntátis.

Dómine Deus, Agnus Dei, Fílius Patris.
Qui tollis peccáta mundi, miserére nobis.

Jesu Christe, Cum Sancto Spíritu in glória Dei Patris.
Amen.

EXORCISMUS


Exorcizo te
Omnis spiritus immunde
In nomine Dei

Exorcizo te
Alleluia
Dominus dixit ad mea filius

VIA CRUCIS


BEATI
(Vangelu sicondu à San Matteu)

... Beatu à chi cumpate
Arricarà a cumpassione
Beati i limpidi cori
Saranu à vede à Diu
Beati i paceri
Saranu chjamati figlii di Diu

INTANTU (2002)

PAGHJELLA
(Tradiziunale)


À manu dritta ci hè Guegnu
Di Monte Cintu figliolu
Chì ci sparghje u so regnu
Da Calinzana à Niolu
Ci corre pè li so monti
A musa di Pampasgiolu

L'ANNIVERSARIU DI MINETTA
(Tavagna)

Per tutti l'anni chì sò scorsi
Per le to gioe è le to pene
Per li fatti è li discorsi
Per lu sangue di le to vene
È per la to mimoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu gode la per tè

Per li to ochji à la funtana
U t'amore immensità
A cara santa nostra mamma
Per l'oghje è per l'eternità
È per la to mimoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu gode la per tè

Tù si la mio surella cara
Quella ch'è nata à tempu à mè
È si di mè stai luntana
Seraghju sempre accantu à tè
È per la to mimoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu gode la per tè

A CANZONA DI A MALATA
(Ghjuvan Pasquinu Acquaviva)


Pigliu una penna eppo à scrive mi mettu
In puesia à dipigne stu sugettu
D'ùn esse più furtunatu di rime quantu rigrettu
Pè spiicà quelle pustura di a figlia ch'era in lettu
Collu e scale è pighju à l'usciu chjosu
S'affacò tandu un sguardu luminosu
Dicendu " cosa circate, amicu cusì pietosu ? "
" Cercu à vede a malata " subitamente risposu
Mi disse allora " hè pressu chì vinite,
Cù pena in dolu à lu male currite
Soca voi, a malata, di moltu a cunnuscite
Aspittate ch'o a parli pè dì li qual'è vo site "

Entrì in la stanza è fece sta riclama :
" Ci si hè un tale chì di vide ti brama
S'è tu lu voli riceve hè prontu pè la tò chjama "
Tandu da par mè sintiu " Dite li ch'elle entri o Mamma "
S'apre in un colpu di a stanza a sarratura
Entru è salutu cun tutta a primura
E' poi stesu la manu à l'angelica figura
M'apparì guasi lu pientu videndu la so statura
Cusì m'intesu allacià lu mio core
Videndu soffre quellu limpidi fiore
U m'avaria chjappu eiu oiuttostu lu so dulore
Ma quessa ùn pudia fà la ci crede mi u Signore


Di tantu in tantu lintava un triste lagnu
Chì suminava in mè vilenu pagnu
O dipoi stu ristorbu ùn ne riposu è più n'ùn magnu
Era inundata di larme la so stanza
Quand'è li dissu d'ùn perde la speranza
Ch'è li purghju la manu priparendu la partenza
Ma sempre prichendu à Diu ch'ellu li dessi bona scianza
A mi lacaiu viva pè u mumentu
Poi partiu cù lu core scuntentu
Quelli suspiri lagnosi divintonu per mè spaventu
Durante lu mio caminu aghju vuceratu è piantu

 

COSE VISTE
(Anton' Francescu Filippini/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)


Ùn so ancu centenariu
Ma m'è toccu à vede cose
Chì l'idèie più diritte
Mi si parenu ritrose

Ben ch'eo tenga a stammi solu
E ch'eo schisgi le cumbotte,
Aghju vistu copre cani
È spugliassi ghjuvanotte

Aghju vistu deputati
Aghju vistu senatori
Fà vutà i murtulaghj
Senza teme inquisitori

Aghju vistu burlamondi
Tende trappule ai turisti
Nigà pane a li rimiti
E fà pranzi à l'anticristi

PASSIONE (1997)

U LAMENTU DI MARIA
(Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)


O sianu li me ochji a manu di Diu maiò
vinuta à a fronte toia da ambata di vita.
Lu me dilettu dolce, la me carne ferita
sia di ricordu sempre - u locu induve mi stò,
dund'hè corsu u to sangue in la sera tradita
a pede di a tò croce l'umanità in crucco.


Lu tò arsente sguardu chì di u sole fù branu
eiu l'aspittaraghju per u sò vultà gluriosu
incù 'ssu passu lebbiu issu visu mai rosu
aspittaraghju à tè - lu tò dettu tercanu
suldatu di l'alte paci, figliolu cimintosu
l'anghjuli appressu à tè in longu stolu vanu.


Cusi negri i niuli cullandi à l'Oriente,
e scuru u punente chì impanna stu mondu
ne si nanta à una croce è tuttu ti stà di tondu
più n'un hè lu tò sguardu - bramosu è spampillente
in la sò strana mossa leva una baraonda
mentre stai cusì chetu vincitore dulente.


Cume u celu s'hè greve è cume a notte hè fosca
mantu negru chì balla ind'è l'anima meia
ti gardu caru Ghjesù è a to sorte attosca
tutta l'aria chì ingira - issa vechja terra ebreia
è si ne và luntanu à chjamà in a tò bocca
chì hè ventu d'amore in la tenebra reia.

Di sopra à a tò fronte corsa hè una culomba
è una nebbia grisgia calata hè addossu à mè.

T'hà fattu lu Rumanu di sta croce una tomba,
tù chì lampavi in terra u pesu di l'ohimè
di a tò carne viva ùn ferma più che ombra
una cota chì lagna - cerca sempre u perchè.


O caru lu me figliolu, Diu di pelle umana
omu chì si ne more in l'attese cuncolte
vinutu à sole altu per riscattà a notte
più n'ùn batte stu core di cotru hè la to manu
un pocu di u tò sangue nantu un farru rumanu
hè diggià una fiumara - chì trabocca a morte.


Oramai mi ramentu sta notte di Betleemme
mi ramentu u tò visu a tò parolla nesca
le stantare di toiu chì funu tante gemme
poi ste tenebre oghje in fronte à Gerusalemme
o tù chì sarè dumane quell'acqua chì rinfresca
un core in lu nivone - chì brusgia quant'e l'esca.

A L'ALIVETU
(Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)


Affanatu sò da l’ore chi vanu in mente
E cercanu à pasponi trà chjasse vechje è patene
Donne calusgiule, omi venti
E veduve cità à mai spanticate
Da u spietatu tempu


Aghju barcatu l’anni
A core datu, à mani tese
Vistu malanni è tarre arrese
Oghje t’avvedi o la mia vita
Chi strada un’era infinita !


Padre s’avanzanu l’ore
Ver’di e sante scritture
E’ l’abbrucata avvigne
Mentre u mio core si strigne
M’addondanu le to primure


U SIPOLCRU
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)


Hè bellu cà ghjuntu à fine
U libru di e scritture
È u mondu s'addurmente
In e pessime fritture
Ci eri tù, omu sperava
Dì o Diu dì mi la strada


T'anu allacatu in a tomba
Ch'è tu possi arripusà
Ma un pintone ci impedisce
D'esse vicini à vighjà
Pè pienghje lu to suspiru
Pè chere u to perdunà


Ùn credu chì Pediniella
Sia forte quant'è tè
Tù chì cummandi à lu ghjustu
U puvarellu è u Rè
Ma to luce più n'ùn vecu
Sò orfagnu è mi n'avvecu


U DUBBITU
 

Si hè stracquatu u sole nantu à una tela doma
È l’aria hè cusì lebbia cusì lindu lu trattu.
U scetru di a putenza l’aghju in manu ma hè soma
Da caricà a lege è u so inghjustu dettu.
Addonda a nustalgia di u me passatu di Roma
Duv’è mi ci aghju lasciatu un tempu benedettu.

Roma di a maestà è di u rispiru dolce
Duv’è si gudia tantu à fidighjà li celi.
E le sanghjuvanine sopra à lu laziu corse
chì trillanu d’amore trà venti fatti à meli,
Cù l’onde turchine in andà verdi u tirenu scorse,
Chì vanu à sbarsà u so fiatu à i so rii fideli

Ma chì prò u ricordu di u passatu d’Italia?
À chì vale di chere a stu paese pace?
Per chì aperanza strigne in manu à mè issa scaglia
Di un marmaru di quallà chì à u me core cunface?
Più n’ùn portu di Roma ch’è sciabula è battaglia
Quandi in l’anima meia hè nosgia chì ci ghjace

Bella hè sta terra d’Oriente cù le so rene d’oru
Cù le so orte in frisgiu da per ogni vallata.
Ci hè pè i so fiumi cheti u spechju di ogni scioru,
È ci hè di notte tempu un cosimu stellatu.
Ma l’omi n’ùn anu pace è sdresgianu a splindore
chì u so core hè di raghji a so mente ammurbata.

Anu arricatu à me dece suldati in tresca
un omu for’di sesta chì suminò u scumpigliu.
In l’ochji soi c’era u focu à fiancu à l’esca.
Dicenu à u Sanedrinu chì ghjè locu d’appigliu
Ch’ellu porta a vuciata di a fede birbantesca
Vinuta à mette u so Diu in un eternu esigliu.

Quant’elli eranu dolci u so sguardu u so visu.
Alta a so parolla è a so pace tamanta.
Iss’omu à guaru è solu quant’ellu era dicisu
ã sfidà a mannaghja è ogni stonda franta.
Portu in core u so dettu chì gjè da mè un surrisu
Ind’è l’arca più negra, un surrisu lampante.

Li daranu a frusta poi u trascinaranu
Da fà lu mette in croce in cima à una culetta
Eiu lu lasciaraghju à u so fatu inumanu
Puru s’è leghju in celu l’accusa ch’ùn fù detta
Chì altrò era so brama da fà si omu arcanu
Si invernerà a mio mente è digià lu s’aspetta.


GHMERTO

Ghmerto, Ghmerto mozkaleo
Nu mogvakleb schezevnasa
Eris kopna, mterta dsleva
Ghmerto marad gagvimtkize

A SINTENZA 

Pienghji populu pienghji
A sintenza ùn hè di pace!
Pienghji populu pienghji
È guarda cò chì u to figliolu face

Pienghji populu pienghji
È spera davant’à quellu chì per tè
Soffre è si tace
pienghji populu pienghji

L'ORME SANGUIGNE

L’orme sanguigne
Del mio Signore
Tutto dolore
Seguiterò:

E’l core intanto
Per gli occhi il pianto
Sopra il Calvario
Distillerò

Vi prego o Gesù buono
Per la Vostra Passion darci il perdono.

Gesù mio caro,
Ormai è giunto
l’acerbo punto
Del tuo morir.

Stringi la Croce
Morte si atroce
Gode il tuo core
Per me soffrir

Vi prego o Gesù buono
Per la Vostra Passion darci il perdono.

Ahimè, che veggio?
Langue Maria,
Che per la via
Vede il Signor

Di sangue intriso:
E come ucciso
La madre e’l Figlio
Han gran dolor

Vi prego o Gesù buono
Per la Vostra Passion darci il perdono.

Simon, la croce,
Sopra il mio dorso
Se dar soccorso
Or non vuoi tu,

Porterò io:
Ahi, muore, o Dio
Sotto il gran peso
Ahi! muor Gesù!

Vi prego o Gesù buono
Per la Vostra Passion darci il perdono.

LAMENTAZIONE DI JEREMIAE

Incipit Lamentatio Jeremiae Prophetae

Aleph
Quomodo sedet sola Civitas plena populo, facta est quasi vidua domina gentium: princeps, provinciarum facta est sub tributo.

Beth.
Plorans ploravit in nocte, et lacrymae ejus in maxillis ejus: non est qui conseletur eam ex omnibus charis ejus: omnes amici ejus speverunt eam, et facti sunt ei inimici.
Ghimel.

Migravit Judas propter afflictionem, et multitudinem servitutis : habitavit inter gentes, nec invenit requem : omnes persecutores ejus apprehenderunt eam inter angustias.

Jerusalem, Jerusalem, convertere ad Dominum Deum Tuum.

TECCO  

Tecco, diletta madre
Mi fermo a pié del legno
Accio mi mi facci degno
Di teco lagrimar.
Vinto da tante pene
Mi trema in petto, il cuore,
Dal duolo e dall’amore
Mi dento lacerar.

Santa Madre, questo fate
Chi le piaghe del signor
siano imprese nel mio cuore 


UNA TARRA CI HÈ (1994)


UNA TARRA CI HÈ
(Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)


Una tarra ci hè per voi
Di lacrime d'invernu
D'ore chì vanu in darnu
E' di luce chì piglia fine
Toccu Sittembre, dolce cunfine.

Una tarra ci hè per voi
Di sarre impaurite
Di carghji annant'à e dite
Omi in tana è frastoni
Quandu s'incroscanu i toni.

Una tarra ci hè per voi
Fragata da l'arsure
Brusgiate da e cutrure
Spusalizia d'Eternu
Trà notte è fede, è infernu.


Una tarra ci hè per voi
Di mare, monde è disertu
Di sfide è danni à ch'ùn hà apertu
E calle di l'amicizia
Una tarra ci hè ... Divizia !

TRÈ
(Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)

Da ghjorni in quà piuvia annant'à i chjassi
E si sintianu i so passi
Accarizzà e tarre crosce

Ripigliu :
Ad arricoglie u suspiru
So ghjunti, eranu trè : Un frate vechju, un'ombra è un rè


L'anu visti i paisani francà i ghjargali è e mure
A l'albighjà, à l'ore mature
A'salmi' scuri mutulati.

Ripigliu


E bande di cignali abbadavanu arrese
U rispiru di quelle stese
Persu ind'è e valle piatte


Ripigliu


Daret'à a vulelle chjose, tanti panni so' à asciuvà
Qual'hè chì i pigliarà
Fintantu ch'elli ùn so' passati

Ripigliu

È PURU SIMU QUÌ

(Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)


Timpeste d'Oriente
È straziata ghjente
È puru simu qui ...


Genuvesi i cummerci
È mattane di tempi guerci
È puru simu qui


Crucetta assuffugatta
È brama crucifissata
È puru simu qui ...


Francisata feroce
È populi senza voce
È puru simu qui ...


Quatordeci ùn li dicia
Tant'anni di caristia
È puru simu qui ...


Partanze è spalluzere
È sole ch'ùn dà più spere
È puru simu qui ...


Cità di u San Rimore
Ruchjate senza pastore
È puru simu qui ...


A' e lenze di l'abbandonu
A machja chere perdonu
E' puru simu qui !

EO SAI
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)


Eo sai saraghju qui
Pè chì mimoria toia
Abbia sempre una lenza da annacquà
Un sole da ragighjà


Eo sai saraghju qui
À parà ti lu tempu
Chì hà da zuccà e fronte
À porghje ti a e volte e mio riviglie tonte

A sente ti centu è più cose di'
Eo sai saraghju qui

Eo sai saraghju qui
Ad'apprupinquà i ghjorni
Pè chì u viaghju
Ùn si fia in un travintaghju


Eo sai saraghju qui
Quandu strughje l'ultima neve
E chì Golu fattu si ne hè zergosu
Da l'anni sbrembatu ma silenziosu

A sente ti centu è più cose di
Eo sai saraghju qui.

 

A MUNTAGNERA
(Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)


Ch'ellu si n'hè scorsu maghju
sarà più d'una simana :
approntati, o capraghju !
a'lascià piaghja è calmana
ch'ai da fà l'altu viaghju
dopu ghjuntu in Barghjana.


Avvedeci, o Falasorma !
Cù i parenti è l'amichi
Sempre liati à Niolu
per e gioie è i castichi
da Montestremu à u mare
avemu listessi antichi.

Sbucarrè in Caprunale

Guardendu da altu à bassu
supranendune à O'mita
è a funtana di u Tassu
basgiati a croce nova
chì a vechja ùn s'hè più trova.


Eccu a Mirindatoghja,
ti riposa di a cullata
ma fà casu à a capra
ch'ella ùn si sia sbandata
se tù voli esse in Puscaghja
tranquillu pè a nuttata.


Dumane, à tempu ghjornu,
(a cunosci quessa, a scola)
crisciaranu e fatiche
nanzu d'esse in Bagnarola.
Di scopre a valle di Tuda
tutt'ogn'unu si cunsola.

Dopu so i radi à Noce ;
bassighjendu à e Pratelle
t'avviarè più sicuru
verdi l'acqua di e Castelle
nanzu d'esse à u Muricciolu
sarà croscia a to pelle.


Eccuti nu a Spilonca.
Custi a banda si punta
indu a mandria è aspetta
chì hà bisognu d'esse munta.
A datti un colpu di manu
a to ghjente sarà ghjunta.


U terzu ghjornu à la mane
ti n'andarè vulinteri
in Sesta o Petra Pinzuta
Biccarellu o à Tileri ;
più che mai ghjunghjaranu
à l'abbordu i fristeri.


Avà chì ai righjuntu
di l'istate u rughjone
di tantu in tantu in paese
affacati à l'occasione
poi ùn mancà a to festa
a mane di Sant'Antone.

SÒ L'OMU

Sò l'omu
Quellu di i ghjorni senza ragioni
Di e notte senza lucenda
Di a calmana tremenda
E di u fretu senza fuconi

Sò l'omu
Invichjatu in un cantu
Di tè innamuratu forse
Chì faci lu mio percorsu
Veculu è Campu Santu

Sò l'omu
Fruttu di un paese
D'una radica nudosa
E' a mio stella hè ascosa
Sott'à lu to bilese

So' l'omu
D'una storia à mai scritta
D'un' oceanu verde
Di cio chì più n'ùn si perde
D'una brama ch'ùn s'azzitta

 

MALANNI
(Ghjacumu FUSINA - Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)


Disuccupatu sò pè la campagna
E mi ne vo pè i so chjassi, solu
Fighjendune issi lochi di cuccagna
E aspettendu a notte in paisolu


Ripigliu :

I mio pinseri sò a l'amarezza
A l'avvacinu à la malincunia
E mi stantu à cunservà la saviezza
Chì più d'una volta si n'anderia


Disuccupatu sò pè la citane
E mi ne vo pè i carrughji, solu
Fighjendu e vitrine à robe vane
E aspettendu di l'ore lu scolu


Ripigliu


Disuccupatu sò pè a stagione
E mi ne vo da casa solu, solu
Or chì vulite ch'aghja una passione
Da turnami un antru omu à piglia volu ?


Ripigliu


Disuccupatu so ma chì vulite ?
Travaglierebbe anch'eiu s'io pudia
A mè ùn mi circate tante line
Ch'ùn m'arricordu più di cio ch'è l'alegri

 

FIURE
(Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

Un vascellu tontu
è un marosolu mossu
cum'è tela slibrata
à un sguardu chì conta
u stampu di una smossa,

Ed eiu à mezu à quessi
urfagnu di memoria
calpighjatu in l'andà
di li ghjorni prumessi
mare di l'anticoriu.

Un cunvugliu umanu
persu in lu rambusciu
mez'à e bughje vite
passu di ultimu usciu

E' u tempu s'hè ammansatu
adossu à i mio passi
cum'è a neve in foce
quandu mancu une voce
più n'ùn vole sgabbiassi,

Un vascellu tontu
marosulu di miseria
imagina di un'alba
mentre a mio carne calda
n'ùn ghjetta chè materia.

 

L'OMBRA MURTULAGHJU
(Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

D'asprura s'hè fattu lu raghju
di a tarra hè biancu lu sulaghju
l'ore si so triste è pisive
un ombra corre trà e campive.

Cutteghja l'anima svanita
si lenta à suspiri a vita
sbuleca machja è sipalaghju
vene à chjamà u so fuculaghju.

Nascenu ughjulu è abbaghju
in e chjose negre pagne
ruspa è rumena e campagne
si insanguineghja lu caghju.

A notte stende lu so imperu
sgotta à bughjoni l'ultimu seru
fala u vadu fuma u pagliaghju
è l'ombra scompie lu so viaghju.

Cantanu in celu e più pietose
cantanu in pienti, voce angusciose,
di u ventu s'apre u cataraghju
à u passu di u murtulaghju ...

 

A' L'ACULA DI CINTU
(Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

U Cintu hè lu to core
è ne conti e so strade
sò petre accumpulate
poste pè ch'omu capisca
quant'elle sò belle l'ore.

Niolu hè la to mente
fiurita à paisoli
quanti vechji si sò soli
à l'entre di a so notte
ma, tù ci sì cù la to ghjente.

U tempu s'hè firmatu
in e sepe à rifiatassi
e so corie, è so' bassi
à infierì li to detti
d'omu acula beatu.

Vidarei u nostru ghjornu
ùn po' esse cio' ch'omu crede
una casa senza fede
turneranu e friture
e sarà caldu ogni fornu.

A' quelli chì' una sera
indè tè fecenu cena
li ai datu una penna
pè ammintà la to storia
l'amore d'issa terra.

 

DA GRANDE
(Marcellu Acquaviva/Ghjuvan-Claudiu Acquaviva)

Sappia oghje quale so'
è cio' ch'o saraghju grande
saraghju cum'è babbo'
rè di le muntagne bianche.

Un campagnolu curtese
cu la mio mamma
Natura un pasturellu di paese
passi d'elpa è di pianura.

Vogliu avè mille animali
pecure, capre è vaccine
senza calle nè stazzali
senza rete nè cunfine.

Solu avè un barracone
grande guasi cum'è un mondu
pè nasconde à la stagione
e mio bestie tutte in tondu.

Cum'è amiche, altagne è volpe
cum'è manghjà, frutta è acqua
cum'è tettu, stelle è sole
chì in l'erba l'aria si stracqua.

E' dinù per l'istatina
fammi tante mirendelle
pè le valle è le culline
cù millaie di zitelli.

E' po l'ai ben' capita
chì vinarai incù mè
è inseme in la vita
ne seremu regina è rè.

 

AB ETERNU  (1992)

SUMIGLIA
(Marcellu ACQUAVIVA - Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)

S'hè distesu ind'è l'aria un affannu di morte
E' so fatti di marmaru i visi sottu à lu sole
So d'abissu i silenzii è in pulvina e fole
U mondu incrudelitu sbattutu hà e so porte

Caminerà ab eternu issu stolu senza fine
Cù a to sipultura sdresgiendu ogni bagliore
E' chì facia ruvidu u trimendu dulore
Chì rode u campà à iss'ore visparine

E' stu sole di nuvembre annantu à a to bara
Sarà ora oscuratu è ora maestosu
Ma turnerà dinù di issa terra u sposu
Cun ellu vulterà a to mimoria cara

Di tè mi fermerà più chè un visu culpitu
Più chè un dolu pisiu colmu di mille pene
Mi fermerà u vede di 'ssu spaziu infinitu
Chì lu to passu scrisse à stampi pè l'avvene

Mi fermeranu e voci chì à l'altare s'alzonu
Per invade sti celi cun parolle di cera
E' chì correnu in mente tale un furiosu tonu
Chì và è ne scumpone a matina è a sera

E' quandu in tempi à vene invechjerà u ricordu
Ogni palmu di sta terra si purterà à l'iglia
Un sonniu fattu veru chì in un intimu accordu
Di tè si n'averà qualchi fida sumiglia.

A' Ghjuvan Battista Acquaviva

A’ U VISU DI TANTI (1989)  

ANIMA
(M. Acquaviva - J.C. Acquaviva)

Addossu à li tristi balli
Di e fiaccule appese
Trà li so mattoni caldi
Trà stelle fucace arrese

Addossu à li negri arali
Natu à boscu in centu lochi
Cum'è cantanu i fochi
Quandu sò i timpurali
l'anima di u legnu và.

In l'abbriu di e stagione
Ch'andarà cun ellu ando'
Quale ùn stete à paccaro'
Quandu sbottanu li toni
L'anima di a terra và.

é quandu da luce à ochji
In le sere assirinate
Lu ricordu nant'à i rochji
Ci si lascia e so spiate
L'anima di a vechja và.

LAMENTU DI GHJESÙ
(Marcotorchini/Nandu Acquaviva/Toni Casalonga/Roccu Mambrini)

O tù chì dormi
in sta petra sculpita
d'avè suffertu
da colpi è di ferite
dopu d'atroci martiri
persu hai ancu la vita,
oghje riposi tranquillu
a tò sufferenza hè finita.

Ma eo sò ind'una fiamma ardente
brusgiu è mughju
tuttu ognunu mi sente,
sò i lamenti di i cumpagni
è d'una mamma i pienti
chjamu ancu à Diu supremu
ci ritorni stu nucente.

E fù per quella
cun spiritu feroce
da tanti colpi è viulenza atroce
chjodi à li mani è li piedi,
quessi t'hannu messu in croce,
o Diu da tante sufferenze
fa ch'eo senti a tò voce.

Oghje per sempre
tutta questa hè finita,
avà sì mortu
hè persa a partita,
oramai in Ghjerusaleme
a ghjente hè sparnuccita
vergogna ùn ci ne manca,
morte sò a fede è a vita.

PUETA

Pueta di i tempi andati
Teni li to mani accolti
Comu hè chè tù ùn volti ?
Cù li to canti suminati

Pueta di li ghjorni d'oghji
Alzi la to voci chjara
Chi ci chjama è c'impara
Ë discità tutti i poghji
Tutti i poghji.

Pueta di u cori d'omu
Chi tù ùn sè mai domu
Di bramà a libartà
Da tutta l'umanità.

Pueta di a vita à vena
Lampi lu to sgridu rudu
Chi lascia lu mondu nudu
In preda à tanta pena,
Tanta pena.

Pueta di u locu vivu
a vita à vena
Viaghji li stradi novi
C'insegni à fà i provi
ôn lascendu à nimu privu
Nimu privu.

IN L'ABBRIU DI E STAGIONI (1987)

DI L'AGHJE

L'arice di i nostri paesi
Appossu à tanti sudori appesi
Stanu l'aghje.

Duve un partu dede a tribbiera
Di e mannelle sin'à a spulera
Eccu l'aghje.

Opare di un'antica fede
Ë quale listroni li si cuncede
Oghje l'aghje.

Ma rifà dumane rinvivi
Cio' chi e fecenu innargugli
Per chi l'aghje.

Per chi u spunt di un novu sole
ùn si trovinu mai più sole
Tutti à l'aghje,
Tutti à l'aghje.

MA DI CIO CHE TU VOLI

Ma di cio' chè tù voli
Hè bella a nostra terra
Da e so cime à i moli
Da e so cime à i moli
In centu riturnelli
Ci cantanu l'acelli
Hè finita la guerra
Hè finita la guerra.

Ma di cio' chè tù voli
Chi si stà bè in paese
Quand'ellu ùn s'hè più soli
Quand'ellu ùn s'hè più soli
é ch'omu s'addunisce
In amicizia lisce
Ë bandere palese
Ë bandere palese.

Ma di cio' chè tù voli
Li ferà pro' l'avvene
Ë i lochi muntagnoli
Ë i lochi muntagnoli
Si quellu chi ci spera
Face girà la sfiera
Di e so inghjuste pene
Di e so inghjuste pene.

Ma di cio' chè tù voli
Chi d'oddiu ùn si capace
Un ghjornu ti cunsoli
Un ghjornu ti cunsoli
é ti vene à u core
Un surrisu d'amore
Dolce quant'hè a pace,
Dolce quant'hè a pace.

MARE ETERNU       

E to bocche sicrete chi ingullinu i venti
E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti
Anu putere à di l'oghje è l'antichità
Tralasciate ch'elle funu da l'umanità.

Ma quandu a luna t'accarrezza
Purtenduti i so ragi fiuriti
Di fole è storie favulose
Cun nave è vascelli da a notte invintati.

Tandu ti cali in core di a vechja surgente
Di lu misteru chi nun conta più cunfini
é t'empii di canti chi s'affundonu feriti
Sott'à le to rivolte chi fermanu senza fine.

OGGI

Longu à a costa balanina
Ind'una vechja cunfina
Ci si vede un paisolu
Ch'oghje pienghje lu so dolu
Un locu abbandunate
Chi senza ansciu s'hè firmatu.

Sin'à lu mille nove centu
ùn cunnobe un perdimentu
é tantu l'ultime ghjente
Lascianu e so case spente
Solu stete un infelice
Cugnumatu Frà Felice.

Mai ùn pobbe accità
Rompe a so fideltà
é mentre anni è anni
Nimu sparti i so malanni
Per cumpagne una ruchjata
é un esistenza scannata.

In vechjaia fù custrettu
Di lasciassi more cù tettu
Ogg'insalvatichitu
Agunizava arghitu
S'ammutulinu e campagne
Impatrunisce da l'altagne.

Cortu ne fù u s'esigliu
Chi u mischinenellu figliu
Cumaccatu di stanchezza
é rossu da a tristezza
Vulto' un ghjornu lu spinu
é morse impiaghjulinu.

Ma à u ciuttà di u sole
Quandu u celu di stelle bolle
In la cappella sfundata
S'alza una voce sfurzata
Ch'in'ssu scornu nun si stice
Ch'hè quella di Frà felice.

SINTENZA PER TÈ

In i strappazzi di l'oddiu
C'hè nata oghje la so pigliata
In e carchere di u dolu
Falcina è u to figliolu si detenu bracciata.

In i pienti di a spiccanza
Si impii la panza, a viulenza
In e rame di l'alte sponde
Nascenu e fronde d'indipendenza.

PÈ 'SSU DUMANE

In lu rincintu chjasimatu
Di li pinsamenti puri
Rumperemu fondi è muri
Per cantà lu liberatu.

U zitellu inciambalitu
Farà minui le so brame
Nasceranu qui le chjame
D'un dumane cuncipitu.

E putenze d'un imperu
Mureranu in ogni core
é rinasceranu l'ore
Carche d'animu altieru.

Imbrisciarà la bandera
Sopr'à li monti più vivi
Pigliar fiatu in i cibi
U cantà di a voce fiera.

A sipultura di u spiritu
C'innalzarà ind'è l'aria
é la speranza unitaria
Sbucciarà in lu stramurtitu.

I seculi d'eri è dumane
Intistaranu la pace
Per un paese chi si face
Mille sponde muveranu.

U MULATTERU

Rittu, rittu, o mulatteru,
Si piatta l'ultima stella !
Intoppa'ssu cavizzone
é fà una voce à Muvrella,
Chjam'à Turcu è à Muvrone,
Chi pascenu in l'arbicella.

Piglia subitu'ssa frusta
é la musetta pripara,
Piglia la bona pruvenda
Di la to mula più cara,
Accendi lu to lampione,
Sinno' saristi à la fara.

Cerca umbasti è cavichjoli,
ôn ti scurdà di la funa,
Quandi castagne in musetta,
ôn ne resta più manc'una,
Addivizza pà la machja,
Anc'à lu chjar'di la luna.

L'ochju versi u capimachja,
Quand'ellu pesa o misura,
Ë quessu tù mulatteru,
Paghi mese è facitura,
Parchi quessu à duie mani,
Una piatta è l'altra fura.

Quandu ritorni la sera,
Canta, canta o mulatteru,
Fà, sente anc'à le to mule
Ch'invece di stu mistieru,
Brammaristi di direge,
Di Francia lu ministeru

CUN TÈ (1984)

CUN TE
(M. Frassati - G.C. Acquaviva)

Un parlaraghju micca per tè
Donna di la piazza di Maghju
Anna, Maria o Lucia
temi ch'ùn sia compiu u viaghju
Di tante vite à l'angunia
Un parlaraghju micca per tè...

Un parlaraghju micca per tè
Amica di la Piazza Rossa
Quand'è la notte senza stelle
Copre di foscu la to mossa
Chjama di speranze ribelle
Un parlaraghju micca per tè...

Un parlaraghju micca per tè
O ombra di biancu vilata
D'un paese ch'ùn si ramenta
l'amore ch'è tù l'hai datu
Si sente sempre la to pienta
Un parlaraghju micca per tè...

Un parlaraghju micca per tè
Chi m'hai pigliu per la manu
Per sunnia à un avvene
Duve li surrisi saranu
Sti fiori ch'ùn sò ancu à vene
Un parlaraghju micca per tè...

Ma parlaraghju cun tè.

U MARE È U FIUME
(G.P. Ristori - G.C. Acquaviva)

O chjucu ! disse u mare
Parlendu à un fiumicellu
Ind'è mo acque chjare
Minutu è miserellu
Ti lampi, ghjochi, sparisci
E poi m'inturbidisci.

Guarda à mè, cum'è sò grande
E pò cum'è sò prufondu
Aghju acqua ancu à rivende
E copru u mezu mondu
Quandu in un scornu hè notte
In l'altru u sole sorte.

... Ti portu disse u fiume
U cantu d'u russignolu
Poi dinò u prufume
Di u fiore campagnolu
Lampu ind'a to sciuma bianca
A dulcezza chi ti manca

S'ellu si secca ogni fiume
Puru d'issi pari mei,
Averia menu fume
In trè mesi, cinque o sei
A cosa hè più chè sicura
Cambiara d'andatura !

Fiume, paesi, populi
Ancu chjuchi è miserosi
In stu mondu utuli
Perchè anu certe cosi
Ch'elle'un hà u più putente
Piglia nota, è teni à mente !

 

U TEMPU SCEMU E A VECHJA SERENA
(B. Dolovici - G.C. Acquaviva)

Un vintacciu stridaghiolu
è ghjuntu, fattu Natale ;
tracarcu di neve fresca,
neve di lu Caprunale...
Figliulone di l'inguernu
sentia di timpurale

una tinta vicchiarella
si n'andava dirinata
u vintacciu scaccanendu
in carrughju l'hà lampata...
a roba di lu so' saccu
è partuta sparguglita !

'sa vicchiuccia minutella
l'ha puntata...l'ha struppiata !
a so' capillera bianca
s'è disciolta, s'è... cappiata
a cità, da cim' à fondu
fù spazzata, schiaffittata !:

l'emu alzata, la vicchiuccia !
ferita, murmutulava !
in casa l'emu purtata...
u so' capu sanguinava
e... lu ventu, ventu scemu
sbaccunava, scaccanava

fieru di la so' vittoria
camminava, ughjulava
cun' la vecchia mi so' statu...
a so voce trimulava !
l'altru facia... l'abissu !
ella, persa... si signava !

stu ventu, stui ventu scemu
accanitu a curava
a vecchia da lu purtellu
intrèpita... u guardava
mugata da su dimoniu
serena, spatinustrava !

I PISCADORI E U MARE
(ispiratu da una puesia di Pablo Neruda)
(M. Frassati - G.C. Acquaviva)

Ramentati una volta
Quell'acula marina
Purtata da u libecciu
Chi curava a marina

Ramentati le sponde
Di la mio terra amata
Di mille canti è gridi
A l'ora di l'ambata

Ripigliu
Mare, Mare...

Senti l'omi chi ti chjamanu
Mare, Mare...
Guardendu lu vastu oceanu

Per vince fretu è fame
O quanti piscadori
Sulchighjavanu l'onde
Spechju di tanti albori

N'hai nutritu tante
Ghjente di u fucale
Famiglie per quale ormai
Si move u timpurale

Sia torna un amicu
Un' mena micca tantu
Ma dacci, Mare nostru
Issu rigalu tamantu

Apre a scatula verde
Luccichente à l'intornu
E' spone qui per noi
U pesciu d'ogni ghjornu

I MUFRINI
(G.T. Rocchi - G.C. Acquaviva)

Noi simu i mufrini
Ghjunti da l'alte muntagne
E chi s'appuppanu à l'alba
Quella di e vostre brame.

Simu di stu Paese
E ci vulemu ingrandà
Simu di stu Paese
E ci volemu amparà
Simu di stu Paese
E ci volemu campà

Babbi è mamme chi ete tantu
Suspiratu à e partanze
Statelu à sestu stu cantu
Colmu di nove speranza

O zitelli auropeani
D'Africa à l'altre cuntrate
Unimu e nostre mani
E cantemu à piene labbre.

CRIATURELLA
(M. Frassati - G.C. Acquaviva)

U ghjornu di lu primu pientu
Ti vogliu apre lu mio core
Ti vogliu di ch'issu paese
Hè in cerca di u so prim' albore
Dopu fughjite le gruppate
E doup compiu lu furore.

S'è tù scopri oghje lu mondu
S'ella principia la to vita
Ascolta o criaturella
Cum'ella và quessa la vita
Carca di venti è di fiori
E d'acque chjare à l'infinita.

Ti vogliu parlà una lingua
Chi oghje hè guasi pruibbita
ma chi ci porta ad alta voce
Un' antru versu di vita
Ella sarà per tè la luce
Chi rende a strada più schjarita.

Ti vogliu dà un ideale
Fattu di rispettu è d'amore
Per ch'issa terra è issa ghjente
Scaccinu disprezzu è dulore
E ch'ellu sbucci in lu to mondu
U sole d'issu prim'albore.

CUMPAGNU
(dedicatu à Ghjuvanni Antonelli)
(M. Frassati - G.C. Acquaviva)

Spessu ti rivecu
Mai ùn mi smintecu
Cumpagnu
Di la to prumessa

L'aghju sempre à mente
Tale un focu ardente
Cumpagnu
Fiamma di purezza

Vola sopr'à le lecce è l'alivi
O Culomba, l'azurru ai da striscià
Per dicci chè no semu vivi
E chi persu ùn avenmu, è luttà...

T'anu ammanittatu
Cum'è un scelleratu
Cumpagnu
Ghjittatu in prigione

Notte angusciose
Stonde dulurose
Cumpagnu
Ma spera Nazione

Suffrimenti umani
Per ch'issu dumane
Cumpagnu
Sia di dignità

Issu cantu sta sera
Si farà prighera
Cumpagnu
Luce di libertà

AGHJU COLTU
(M. Acquaviva - G.C. Acquaviva)

Aghju coltu ste vellutine
Per purtàledi in stu locu
Aghju sceltu le più fine
Culo' di u nostru focu

So corsu per i viottuli
Scumpagnatu dà u timore
Abracciendu centu populi
Figlioli di lu stessu amore

So ghjuntu à core in manu
Famitu pedi pulidrinu
E lu to attu umanu
Fù di giràmi lu spinu...

VOGLIU
(R. Coti - G.C. Acquaviva)

Vogliu cantà pà i paesi
Chi l'aligria hè in ogni core
Quand'eddi ùn ci so più afesi
E ch'eddu si spanna l'amore

Vogliu ramintà tutta a storia
Di lu me populu firitu
Chi da sempri s'hè fattu gloria
D'ùn essa mai pruibitu

Vogliu tuccà tutti i vistici
Chi fermani in u me locu
E' di lu sangui so li vivi
Chi so ghjirani in un focu

Vogliu cantà tutti i passaghi
Insinement'à lu tramontu
Chi anc'avà semu mucati
Senza avenni fattu lu coru

Vogliu purtà tutti i dulori
Ch'ùn si so mai sparasiati
Com'è tamanti crepacori
Ormai par sempri andati

Vogliu bramà tutti l'avveni
Tutti li gioii più duraci
E' cù l'amicizia chi veni
Firmà sempri à cori in pace

O VITA (1982) A MEGLIU STA

Spera sempre à megliu stà
Ma u megliu in duva hè
E quant'ellu hà da custà
D'acquiste un pocu di bè.

Indu e mane è pè u core
Si chere sempre criscenza
Sè un po di bè accorre
Forse sarà una scenza.

Ma po esse ancu un casticu
Sè u core hè in cuntintezza
So eiu chi a vi dicu
Un circate altra ricchezza.

Prima di l'Avè, hè l'Esse
Pigliate so chi vi vene
Di so chi un tempu tesse
Fiori, pruni, gioie è pene.

Fate à megliu pè u male
Per un bè micca timori
Hè una cosa naturale
D'arricoglie i so fiori.

Ma si un mazzulellu basta
Pè raligravvi lu core
Perchè vulè una catasta
Di fiori chi s'anu da more.


L'IMPICCATI (A Paghjella di l'impiccati)
(Ghjuvan-Teramu ROCCHI - Ghjuvan-Claudiu ACQUAVIVA)

Se vo' ghjunghjite in Niolu
Ci viderete un cunventu
Di u tempu u tagliolu
Un ci n'hà sguassatu pientu
Eranu una sessantina
Chjosi in pettu à u spaventu

Dopu stati straziati
Da i boia, o chì macellu !
Parechji funu impiccati
Ci n'era unu zitellu
L'anu tuttu sfracillatu
E' di rota è di cultellu

Oghje chì hè oghje in Corscia
Fateci casu una cria
Si pate sempre l'angoscia
Intesu di Marcu Maria
Era quessu lu so nome
Mancu quindeci anni avia


Se vo' ghjunghjite in Niolu
Ci viderete un cunventu
A brama d'ogni figliolu
A ci dice ancu u ventu
Libertà libertà sempre
Dopu à tamantu spaventu

L'ORRIDA BESTIA

Antenati impiccati
Ghjudei assassinati
Spagnoli fucilati
Arabi turturati
Rimori di catene (bis)
E' miliani di pene

Lu sonniu hè finitu
E' mi so discitatu
Sempre insunnulitu
Mi so impurtillatu
Avia po spiratu (bis)
Ch' ellu avia cambiatu

Argentini impiccati
Cileni assassinati
Afgani fucilati
E' Baschi turturati
Rimori di catene
E' milioli di pene

Un hè micca cambiatu
Lu mondu chi c'intornia
In darnu aghju circatu
Ma ùn ci hè chè vargogna
Ch' assuffoga l’umani (bis)
Ch'imbrutta le so mani

Prigione Irlandese
A paura è i muri
Gulaghi Siberiani
I muri è à paura
Milizie Libanese
A paura è i muri
Campi Sud Africani (bis)
I muri è a paura

Ma ch'elia sfondi infine
La mio voce issi muri
Ma ch'ella compii infine
Per sempre fa paura.
Chi tutti issi zitelli
Un torninu urfanelli
Per via di a bestia (bis)
Di quell' orrida bestia
O DUME' O MUAME'

U piccheletricu in battaglia
S'azzecca à a petra
A inzecca a taglia
In un scuppittime di mitraglia

A e manechje Muameddu
Capighjimbu
Tuttu trasalti
Quellu chi ùn caccia mai i so patti
A' u sti qui a u sti là
Duv'è lu ci hè lochi da scassà
I palazzi saranu pè d'altri
Quelli di i paesi ricchi
Chi inventanu è vendenu i so picchi

Stasera
Muameddu si stracquerà
Nantu à una sumiglia di strapunta
Ghjustu in punta
Ci vole à lacà una piazza pè u sognu
Feritu in ogni capu d'ossu
Cù a coltra di a miseria à dossu

O Muameddu !Volta ! O Muameddu !Volta . .

Diceranu e chjame in la notte ceca
In la notte cioca sin'à ghjornu
E' po un ghjornu...

O Dume' o Muame' o Dume' o Muame' o Dume

I picchi eletrichi in battaglia
listessi à quelli di a mitraglia...

O TERRA

O terra ruda di l'alti muntagni
Sempri incristata d'una nevi bianca
Senti anc' avà crescia tanti lagni
Ma di sfidà u mondu ùn sè stanca.

O terra sbancata da li frusteri
Li to ochji so li surgenti chjari
Chi lasciani scappà li so misteri
Senza chi mai qualunqua i pari.

O terra chi sott' à nimu ti stracqui
Stendu sempri ritta in i turmenti
Hà vistu scorra tanti è tanti acqui
E' t'ani assaltatu tamanti venti.

O terra ricolma ad umanità
In senu à tè stani l’ossi sdrutti
So da no sumenti di libertà
E' ribombani i so voci muti.

O terra di li lochi in rivolti
Un' semu micca omini è donni morti
E' mancu bramemu d'essa sipolti
Fin tantu à facci a nostra sorti.

O VITA, O VITA

U focu mette in pulvina
Centu machje pampanute
Ma in le ceppe radicute
U suchju piglia è camina
E' camina

Compie ùn annu à mata pena
Da stagioni troppu incerte
In le lenze cori aperte
A manu torna è sumena
E' sumena

Pè issa forza ch'è tù movi
Quandu hè tempu di rinnovi
Pè a vita in locu nudu
O vita o vita ti cantu è lodu

Cara una voce s'accheta
Per ella hè sunata
L’ora è po fresca ch'innamora
Un' antra nasce è si pesa
E' si pesa

D'un amore inseculatu
libru pare ghjuntu à fine
A' cantà e so matine
Più chè mai n'emu fiatu
N'emu fiatu

Pè issa forza ch'è tù movi
Quand'hè tempu di rinnovi bissu
Pè a vita in locu mutu
O vita o vita ti cantu è lodu
TI CHJAMI
(M. Frassati - G. Luciani)

In quelli tempi di bughjura
Tù eri stata ingabbiata
Ormai la notte era più scura
Ma eiu ùn t'aghju sminticata.

Li mesi, l'anni so fughjiti
Sempre giràvanu le sfiere
Tante anime ammutulite
Circavanu le so lumere

Riturnellu :

Malgratu i nuli è l'invernate
Ti vecu cume à stillaria
Chi schjarisce le mio nuttate
Si tù, ti chjami puesia.

A mezu à lacrime è turmenti
In lu dulore fermi incesa
tale un fanale in li spaventi
D'un mare tracarcu d'offese.

Capighjimbata la to ghjente
Sottu à lu rimbeccu è l'inghjulia
Purtate da un focu ardente
Un accitto mai la briglia.

So negri o gialli tanti essari
Culor' di tutti i cuntinenti
Chi di pettu à lege è donari
Un anu nigatu à so mente.

A la to chjama tanti schjavi
Inchjaccatu anu le catene
per ritruvà sponde è lavi
Ind'ellu si rispira l'avvene

Si tù chi tutti li putenti
Cù le so botte è li so cani
Anu sempre vugliutu spenghje
Fiamma, sperenza di l'umani

Si tù chi m'hai aiutatu
A gode u soffiu di a vita
Quandu l'amore m'ha purtatu
U balsamu nantu a ferita.

VAI PURU
(A.F. Simeoni - G.C. Acquaviva)

Sè tù voli andà luntanu
Metti un pede nanzu à l'altru
vaitine pianu pianu
O viaghja à passu sgualtru
Ma sappia in duve tù vai
Sinò ci hè annoi è guai.

Sè tu voli un cunsigliu
Piglia una strada fatta
A traccia ch'un altru hà pigliu
Ti purtarà più à sbratta
E di passu più sicuru
Fà cusi è vai puru.

U NEGRU FUME
(Ghj. Fusina-Ghj-F. Leschi)

Si tù lu negru fume
E la negra sperenza
Chi porti u rispiru
A' l'alba cunniscenza

Si tù la negra spira
Di la negra suffrenza
Chi veni à cala ghjornu
E' dai a to sentenza.

Si tù la negra via
E' la negra cuscenza
Chi pichja in ogni vena
A' l'ora di a partenza

Si tù lu negru fele
E' la negra sembienza
Chi voli cum'è l'ala
A' l'orli viulenza

Si tù lu negru seru
E' la mio negra amante
Chi chjama u so penseru
Un sognu di lagramante

Si tù le negru mele
E' la mio negra stonda
Chi parla chi m'ammala
O la mio terra tonda.

MACHJA N'AVEMU UN ANTRA (1981)

À U VECHJU PUETA
A.F. Simeoni

Voi di lu nostru linguaghju
Dipusitariu è guardianu
Purtate à lu so tilaghju
I fiori chè v'ete in manu
Cum'è lu mese di maghju
Face bellu lu veranu.

A nostra lingua hè maggiore
Bella, ricca è ricamata
Ogni parolla hè un fiore
Ci ne date una bracciata
Sbuccita in lu vostru core
S'è vo fate una cantata.

E so ch'è voi ci date
Per noi hè una ricchezza
Chi di tutte le biade
Quella di più gran'bilezza
Ch ghjè sempre in virdura
Hè la nostra, la cultura.

À A RISCOSSA

Sò ghjunti da fora per stringhje li ferri
Sò torna nemichi, li nemichi d'eri,
Accampanu in arme paese è cità,
Ma in la machja cresce sulidarità,
Accampanu in arme paese è cità,
Ma in la machja cresce sulidarità.

D'ogni casa chjosa si apre un purtellu
In lingua materna si sbrama un zitellu
Di piaghje o muntagna la to ghjuventù
À nutrì l'esiliu ùn ci vole andà più,
Di piaghje o muntagna la to ghjuventù
À nutrì l'esiliu ùn ci vole andà più.

Ma oghje in paese sò mosse e cuscenze
U Populu Corsu ripiglia sperenza
Di Paoli u ricordu rinnasce in la mente
Da l'imperialisti ci faremu sente,
Di Paoli u ricordu rinnasce in la mente
Da l'imperialisti ci faremu sente.

In la notte pagna di la to ruvina
L'addisperu more la vita camina
Camina ingrandendu u lume sperenza
Strada petricosa, cime Indipendenza,
Camina ingrandendu u lume sperenza
Strada petricosa, cime Indipendenza.

Populu Corsu, a lotta hè mossa
L'ora hè di chjama à la riscossa,
Populu Corsu, a lotta hè mossa
L'ora hè di chjama à la riscossa.
EUSKADI

Tù misteru d'Auropa
Euskadi muntagnola
Mai ùn puderanu strughje
E lotte di i to figlioli
Ne fà tace le to speme
Lu francese è lu spagnolu. Dui stati assassini
Dumandanu la to morte
Ma li fiumi di rivolta
Correnu sempre più forti
D'un sangue rossu chì dice
A libertà o a morte. Si sente da quì li canti
A vechja nazione hè in mossa
In li carrughji t'aspetta
A guardia di Juan Carlos
Contr'à'sse vile milizie
A storia ripiglia forza. In Madrid anni passati
Un ghjornu ti sì svigliatu
Ridendu cum'è un zitellu
È in aria ai mandatu
Un amirale di Spagna
Di Franco un gran'suldatu. Daret'à la to bandera
S'avanzanu tutti uniti
Piscatori è paisani
La to storia ùn hè finita
Populu Bascu fratellu
Patimu listessa ferita. Svintuleghja la bandera
Di li populi rinviviti
Femu una storia cumuna
Nant'à'sse sponde fiurite
Semu in lotta tutti inseme
Pè fà triunfà la vita,
Semu in lotta tutti inseme
Pè fà triunfà la vita.

FARANDULA
(D.A. Versini - J. Makis)

Una volta una ranochja
Scianca è zemba c'una crochja
Iscuntrede à zia Finochja
E inseme volse ballà

Ripigliu :

C'era Barbinu, Barbetta è Barbazza,
C'era Sippettu, Sippucciu è Sippinu
C'era Barbazza, Barbetta è Barbinu,
Farandulendu quassù è quallà.

Una notte un rusignolu
In lu boscu sempre solu
Ci truvede un so figliolu
Allor' si mise à cantà.

In lu pratu, Graziella
Trà li fiori è l'arbicella
Disse, chjamendu l'agnella,
Or' imparami à saltà.

In la festa u parapiglia
Regna in tutta la famiglia
In piazza per la quadriglia
A riverenza si fà.

INDUVINELLA
(M. Frassati - G.C. Acquaviva)

Eramu in un paisolu
Case viote è trafalate
Stu paese hè sempre in dlou
Tutti si ne sò andati
Pensa un zitellucciu solu
Tristu in le so chjappate.

A campana di a ghjesgia
Un p più chjamà à nimu
Sott'i vechji tetti grisgi
Da la valle à le cime
Loch'è chjose abbandunate
Ancu è muvre sò scappate.

Pensa lu zitellu solu
Quand'è lu sole si ciotta
Ma in le fronde di l'olmu
Quand'ella fala la notte
Zitellucciu arechji tesu
Li s'hè parsu d'avè intesu.

Ellu hà intesu in li rami
Una voce chì dicia
Ellu hà vistu in li rami
Una luce chì nascia
Stammi à sente o zitellu
E'u chjamava fratellu.

A' lu pede di quell'olmu
Bagnatu di ragi d'oru
Zitellu di gioia colmu
Avia trovu un tesoru
Un fiore chì pianu sbuccia
In le mane di a fatuccia.

Dimmi tù zitellu d'oghje
U nome di stu tesoru
Dimmi tù zitellu d'oghje
Ciò ch'ell'era tuttu st'oru
Chi hè fughjitu lu dolu
Rinvivitu u paisolu
Si chjamava stu tesoru
Lingua nostra è era d'oru.

VOGLIU ESSE
(M. Frassati - N. Ferricelli - G.C. Acquaviva)

Vogliu esse lu figliolu
Di quelli di cispre armati
Chì di maghju in fiume Golu
Funu tutti assassinati

Vogliu esse lu figliolu
Di li Corsi impiccati
Oghje ghjornu lu Niolu
Si ramenta l'antenati.

Vogliu esse lu fratellu
Di l'omu ch'hà ricusatu
Per la Corsica ghjuvellu
Un avvene incatinatu

Vogliu esse lu fratellu
Di l'amichi ditinuti
La so fede hè la stella
Chi luccicherà per tutti.

Vogliu esse lu cumpagnu
Chì mughja sempre più forte
Cù li populi in lagni
Cambiemu la nostra sorte.

Vogliu esse lu cumpagnu
E di pettu à la morte
Balla nantu à lu Terraniu
Lu quadrigliu di rivolta.

Vogliu esse la cuscenza
Chì disciterà le mente
E chì darà la speranza
A tante povare ghjente.

Vogliu esse la cuscenza
Ch'ùn puderà mai più sente
In le carne la suffrenza
E tace sempre li pienti.

Vogliu esse la sperenza
Nantu à li monti murtali
Chi purterà la bandera
A la gloria universale.

Vogliu purtatti fratellu
La Libertà, cusì pura
Chì hè cume l'acellu biancu
In la to cellula scura.

L'ACILLUCCIU
(G.C. Acquaviva)

Nantu à le sponde d'un fiume
Un zitellucciu hè pusatu
Lu sole di lu so lume
Ind'un sonniu l'hà purtatu.

Ripigliu :
Riturnellu cusiì bellu
Chiì vogliu cantà cun ellu

Cantami tù acillucciu
Le to millaie di versi
Fammi sente lu to fiscu
Chi rallegra l'universu

Fammi scopre lu to mondu
Quellu di la pace amata
Senz'inganni nè prigione
Duve Libertà hè fata

A l'orlu di un paese
Trinca u son'di un viulinu
Tù cù le to bracce tese
Porti a ronda zitellina

M'hai chjamatu una sera
Quand'è lu sole falava
Aghju lettu e to preghere
Mutu à sente à te eiu stava.


MACHJE
(G.T. Rocchi)

A nostra machja l'arricava spaventu
L'anu brusgiata
Ma machja n'avemu un'antra
Di seculi di storia
Di sepali di gesti
D'arburoni di fole
Di grotte di canti
Di poste di parulle
Machja n'avemu un' antra
Ghjè a nostra cultura
Viva di a nostra lingua viva
Viva di u nostru vulè
A chì ci zinga focu
Ci si brusgia
A chì ci entre d'amore
Ci diventa
Machjaghjolu
Cù noi.

STE MANE QUÌ
(M. Frassati)

Cinqu'ore di matina
In la cità la notte
È sempre senza fine
Ricumencià la sorte
Da la casa à l'usina
Cusì sin'à la morte
Lagni suspiri è straziu
Caminà l'operaiu.

Sole, sole ste mane quì
Sò tracarche di pene
Sole, sole ste mane quì
Sò sulcate di vene
Sole, sole ste mane quì
Meriteranu l'avvene.

À lu fà di lu ghjornu
Ch'allumina la piana
L'invernu i nivaghjoni
L'estate in la calmana
Grandine o sullioni
N'hè colma la to strada
Muscu di terra in dolu
Viaghja lu campagnolu.

Vulemu cantà quindi
Per tutti li spluttati
L'altri è quelli di quindi
Tutti li rivultati
Hè per voi altr'amichi
Chì lu pugnu hè alzatu
Li techji anu da sparisce
Lu mondu hà da fiurisce.

TERRA BRUSGIATA

Quantu n'aghju vistu soli
Sprichjà daret'à i monti
In li tempi più landani
Cusì dolce quelle stonde.

Quantu n'aghju parturitu
Allegria è cuntintezza
Sfilavanu tandu l'ore
Senza cunnosce amarezza.

Quantu n'aghju datu latte
À tanti figlioli amati
Chì cù falgione è rustaghja
Allisciavanu li prati.

Quantu n'aghju intesu canti
Rifugi di tante sete
Virdura di castagneti
Aliveti è aranceti.

Oghje sò terra brusgiata
Negra di guai è tristezza
Ùn sò più la terra antica
Mamma di tante billezze.

Cagione di'ssu scumpientu
Sò l'omi ch'anu pinsatu
À ferì li mio rughjoni
Cù lu focu arrabiatu.

Viutendu pieve è paesi
Di li so bracci più forti
L'omi di male anu compiu
Cusì la tragica sorte.

Ma in mè la marturiata
Leva una sumenta nova
Chì assuva li mio solchi
Hè sumenta di rivolta...
Hè sumenta di rivolta...

U PAGLIAGHJU D'OSTRICONI
(M. Frassati - G.C. Acquaviva)

In la valle d'Ostriconi
Ci hè ghjunta la malacella
In la valle d'Ostriconi
Si so spente le paghjelle
In stu locu campagnolu
Un ci rispira chè dolu

Lu caparaghju insischitu
Omu à lu stintu puru
Lu capraghju insischitu
Di punt'à lu mare scuru
Fideghja cun tanta pena
La disgrazia di la rena

Rittu annant'à quellu scogliu
Arrimbatu à le lamaghje
Rittu annant'à quellu scogliu
Stava fieru un pagliaghju
Prestu un sarà che ruvine
Chi diceranu a so fine

Perchè o crudele acella
Ci voli purta la morte
Perchè o crudele acella
Ghjunghji per cambià la sorte
E di lu corciu capraghju
Strughji ancu lu pagliaghju

Pianta acella di la morte
Tù chi sempre in la bughjura
Pianta acella di la morte
Un ci arrechi chè sciagure
Ma l'alba scopre le cime
E vicina hè la to fine

In la valle d'Ostriconi
Anu tombu a malacella
In la valle d'Ostriconi
So scuppiate le paghjelle
In stu locu campagnolu
Chi supraneghja lla piaghja
Ma' più ùn ci sara dolu
L'omi anu alzatu un pagliaghju.


L'ALTA STRADA
(Ghj.P. Poletti)
La mio culomba messaghjera
Chì parte per longu viaghju
Traversa la Corsica intera
Cù lu zitellu è lu capraghju.

Salutami l'Omu di Cagna
È l'Ospedale cun Bavella
Di lu Cuscionu la muntagna
Incù l'Alcudina per stella.

Stende lu volu maestosu
Calà u to sguardu in pianu d'Ese
Ci sò li Pozzi è lu Renosu
Ti faranu cullane appese.

Franca l'Oriente è Monte d'Oru
Da Manganellu à la Maniccia
Cù li lavi di lu Ritondu
Guardà lu Cardu è Lattiniccia.

Acqua Ciarnente è Camputile
Da Ninu à Verghju per la furesta
Hè bella la neve d'aprile
Quandu u sole si mette in festa.

O Paglia Orba luminosa
Regina bianca incurunata
Damicella cusì pumposa
Di lu Cintu s'hè innamurata.

Cantanu inseme cun amore
Cù l'altre cime di lu circondu
U silenziu fattu rimore
Per la bellezza di lu mio mondu.
Ce chant de Jean-Paul Poletti n'est pas au répertoire habituel d'A Filetta, mais il a été chanté en solo par Jean-Luc à Paimpol en 2003, d'où sa présence sur cette page.

PHILIPPE LEOTARD

A ceux qui pourraient être surpris de trouver ici le comédien et chanteur Philippe Léotard, précisons que la mère de François et Philippe était une Tomasi, et que Philippe a chanté dans son dernier disque "Demi-mots amers", accompagné par A Filetta, une bouleversante Complainte corse, déjà chantée par Tino Rossi,dont voici les paroles :

COMPLAINTE CORSE (IN CASA MÈ)

In casa à me nascì un bellu amore
In casa à me cantava lu rusignolu
Mà so dighjà culori di dolu
U rusignolu nun po campà

In core à me canta una malacella
In core à me speranza un ci n'hè più
Addiu la mè bella ghjuventù
Paese caru addiu à tè, addiu

Comu lascià sti lochi tanti amati
Muntagni cari è machjoni fiuriti
Duva so l'acelli è li banditi
Cumpagni arditi persi par mè

Comu lascià stu mare luminosu
In a to sciuma amara vogliu andà
Per batta i scoglii senza mai chità
A tè lu me amori si ne va
O…..