Tessuta di e cuscogliule
Chì u ventu di a storia i face rimpianà
Sopra à li passi d'oghje
Duv'é spuntanu e sarre
Sumate da l'inguernu
Chí mettenu à sunnà
Cun trombe di spaventu
Brutta di l'arubecciu
Di tant'anime vive
Messi tutti à straccià
I centu nomi antichi
Duv'é corre lu sangue
Di tanta carne shjava
Chí corse à cascà
Per inni di bugie ....
Agrottu di l'inghjulie
Per ghjente rinuvata
Populu da insità
Nant'à u ceppu landanu
Sopra u casale mutu
Chì si face à l'ascosu
Da vole da sgranà
In i gesti fututi
E sò bandera libera
Arburu credu in té
E muchju à li to rami
So spapersu luntanu
E ti bramu ohimé !
Ti avia coltu un
mazzulu
D'accelli bianchi é scuri
Di l'universu meiu
Qui ùn n'anu primura
Eri lu mio palazzu
Di fronde culurite
Eri la mio funtana
La mia filetta amica
Mi ci era fattu un lettu
Per dorme cun té caru
Ma u nostru fuculare
Si hè vistu cusi prestu
Scuppavanu li canti
Da li nostri pilioni
Chì vita in li rughjoni
Ma cum'hé chì issu cantu
Si cheta in lu mio core ?
U rusignolu hé mortu : Qual'hé chì canterà ?
Memorie mondi
Case case case accese
Tuttu hé musica intornu à té
L'odore di l'orte si pesa
S'elli si sò morti l'acelli
S'ella hé picciata la furesta
L'hai cullata la to casa
A' mezu à ragi di veranu
A' mezu à timpeste più strane
Di notte in notte ai barcatu
In fondu à issi letti stellati
Duv'ella si hè persa una nave
U mio palatinu
Quellu di e notte
Di i sogni scuri
Quellu di a sorte
U mio palatinu
In fondu à e nebbie
Zeppe e spaventose
Chjama la to voce
Solu tu poi dí
U mo stranu secretu
Nantu à isse strade fosche
Voghi palatinu
U mio palatinu
Quellu d'un viaghju
Di u giracantu
Chí mai ùn si pianta
U mio palatinu
Quellu di e fole
Da l'ora di tandu
Mandi lu to sole
Solu tu poi dí
Tra issu celu e issa terra
U mio cantu furiosu
Cum'ellu ha da girà
Passanu venenu, passanu l'ore
Passanu e venenu l'ore
E tu chí passi in lu mio core
Tu chì veni in lu mio core
Una fola, un basgiu d'amore ....
Battelli muti chí passate
Nant'a l'onde scure e ghjalate
Battelli muti chí passate
Ditemi cosa mi purtate ....
Acelli cechi chí vulate
In tutti i mio celi ammantati
Acelli scuri chí vulate
Ditemi cosa vi purtate
Vestuta à anni é anni
Di lacrime e di lune
Casa ferita, a to casa
Duv'ellu si arriposa
Un ricordu stracciatu
Sboccanu le paure à l'attrechjata
E ti ne stai sola
Rutuleghjanu l'acque
E t'inganna u tempu pazzu
Vestuta à vite é vite
Di nanne e di lamenti
Casa prufonda e fida
Di la to ghjente
Duv'ella sono tronca
Una voce chì lagna
Chì lagna à più pudé à té
E ti ne stai solu
Carcu di sogni amari
L'ochji inchjudati sopra à iste mure falate
Vestuta di carezze
Chì frisgianu la pelle
Di parolle d'amore
E di fole ribelle
Induv'ellu spasseghja
Un luminellu fiaccu
Chì passa e chì si more in core
E ci steremu inseme
A parlà di dumane
D'un mondu chì rinasce in le to mani
Schiatta, cum'é un tonu in lu mo cerbellu
Schiatta, un core batte à crepapelle
E' tuttu m'inchjoda à la tò sorte
Sola à l'usciu chjosu di e tò notte
Sola senza saper perché
More pallidu frisgiu d'un amore
Move magia d'una terra mora
Schiatta, strana canzona di furesta
Sola à l'ombra d'un ricordu vechju ...
Schiatta cume un tonu in lu to cerbellu ...
Felice, felice ùn sò
Senza té; felice ùn sò
Nantu à la miò strada aghju scontru
Un zitellucciu à l'ochji puri
Chì mi ha purtatu pé la manu
Nantu à e vie più sicure ....
A miò mente ci si hé inchjudata
In fondu à issi pozzi di lume
So' stata à sente un tempurale
In lu to pettu ...
Forse mi ci hà guidatu un diu
In sti lochi d'amore anticu
In cor di notte à iste ferite
Più dolce che un ragiu di vita
Nant'un lettu di
filetta
stese sott'à lu castagnu
l'anime di sti circondi
ci ghjocanu cù
lu mondu
Balla mondu
gira mondu
E' ti ballanu li sensi
a'u chjoccu di a ciccona
e' si scatena la ronda
lu to esse più nun senti
Onda quand'è tu sorti tu
di e furie antiche ingullite
n'hai tutta la storia
Onda quand'è tu canti tu
ne hè un voceru chì sbuccia
cume schjatta a fucilata
Onda lu toiu lu silenziu
prufondu cume la tomba
biancu cume a stilittata
Tanti batelli persi
tante terre à truvà
tanti porti annigati
tant'amori à inventà
Onda liscia liscia liscia linda linda
Acqua chì balla acqua chì corre
linda in lu lettu di l'albore
Viaghju lestu le vite
femu lu chjerchju à l'infinitu
Mille stelle annannanu l'ore
per tè tesoru vogliu cantà
e la luna veculu dolce
spunta in la notte t'azzecherà
E lu ventulellu si tace
porta pace per sunià
e la mio manu t'accarezza
principessa vole sperà
Cumu pianta l'arilogiu
chi ci porta à l'aritrosa
cume stirpa a vitriola
chì manghja sin'à l'orgogliu
E lu tempu passa è corre
senza sente lu rimore
In lu to visu li vichi
sulcati so à suspiri
a risa a pianta e a gioia
ci hanu scrittu la co vita
E lu tempu passa è corre
senza sente lu rimore
Profondu
secretu eternu
cume lu ventu chì corre chì corre
Antica offerta memoria
da a zarra chì ci sona ci sona
Prufondu secretu eternu
intricciati li culori li culori
Dormi in lu to viculellu
allegrezza di mammone
chjosu aghju lu purtellu
e' incesu hè u fucone
per mantene lu calore
dormi dormi dolce amore
Lu
to babbu è la to Mamma
so andati à circà l'agnelli
u to fratellu hè
falatu
in piazza cù li zitelli
tù si sempre chjuculellu
dormi lu me
bambinellu
Quandu u sole luminosu
Nant'a u monte supranu
s'affacherà
silenziosu
li to ochji s'apreranu
nant'un ghjornu culuritu
dolce cume
to visu.
In la piazza ventu è fiori
o pettu à pettu
o cincinati
In la piazza sta
matina
ci s'hè pisatu
lu tempu
cù l'acqua di lu guaglinu
u so lagnu
o
più nun sentu.
A Voce
Canta
incu mè
Cavallu
Corsica
Diana
I Detti di u ventu
Innu
Isula idea
L'Acqua viva
Piuvia
Si
tu
Terzine
U Lamentu di
Cursichella
Zittellucia di Rumenia
Dalle
Cirnesi miserande
rive
Un mesto figlio, negli Elisei campi
Ai vecchi padri della patria scrive.
Esser
non può che di
pietà non stampi
Un orma il mio pregar nei vostri cuori
E lo spirto primier bolla è s'avvampi.
Della
Corsica figli e
genitori
Che per la patria e per l'indipendenza
Versaste sangue, lacrime e sudori.
Sotti
i gravosi
incarchi e à l'inconstenza
Della spietata Genova, è mai riposo
Aveste da si ingiusta e ria potenza.
O
degno spirto forte e
valoroso
Del gran Paoli Pasquale è di Sampieru
L'invitto Sambucucciu è il forte Ornoso.
per un celu senza nulu.
Corpu,
lettu di vita
calore ch'infiara i mio sensi
dite senza disciplina
chì frisgianu tuttu in te
palesanu issi suspiri
e tutti trimuleghja in me
Sessu, rigalu per gode
notte infinite d'amore
ch'aspetta a sumenta
cume l'apa u fiore
stonde a perdene fiatu
sin'a u primu luciore
dolci e squisiti mumenti
ch'ùn vogliu vede scorre.
Diana ùn ci sarà più, è mi sentaraghju solu.
Quandu elli l'ampareranu sta dumenica matina
i cumpagni cacciadori sta
nutizia ghjalatina
ch'ella si n'hè morta Diana,
di le cucchje la
regina.
N'hà cacciatu tanti è tanti cignali di la vadiola,
in vistica o
puru in corsa ne paria una viola,
ella sempre la prima,
a mio cucchja
pediola.
Oramai sò finite e battute per Traghjettone,
ùn senteremu più
e mosse da lu Puntone,
di le tò corse o Diana
si ne parlava in cantone.
Avà ponu stà sicuri i cignali in Garganera
è puderaghju rientre più di
honora la sera
Diana ùn ci sarà più,
ùn mi pare mancu vera.
L'aghju
vulsuta interrà in piazza
di la funtana vicinu à la sò casetta,
bella
sposta à la sulana
per arricurdacci sempre
di ciò ch'ella era Diana.
Zitelluccia
chì si nata
ind'un marture paese
ind'una storia a le prese
chì serà la to spannata ?
fa chì bella ora ne sia
A carta nera
A serva
A squatra Voce Ventu
Brunetta
Juan Simón
Kyrie è Criste
L’ale di l’accunsentu
L’emigratu
Prigaria à u Populu Corsu
Quill'altru mondu
Rughju di vita
Sittanta
Veranu
di i veri anni
Sittanta chì c’instrada
Quant’hè bella la stonda,
Quant’hè bella la stonda.
Veranu
di i veri anni
Sittanta chì c’instrada
Quant’hè bella la stonda,
Quant’hè bella la stonda.
Quandi
tù nasci tù
Da u stintu affiratu,
È carcu di virtù,
À una storia pattuta.
Quandi
ti sfoghi tù
Cum’è in una spizzata,
Arma di ghjuventù
È zitella ingrandata.
Veranu
di i veri anni
Sittanta chì c’instrada
Quant’hè bella la stonda,
Quant’hè bella la stonda.
Quandi
t’accorghji tù
L’ochji persi è alzati
Di quella cursitù
A to vita impalcata.
Quandi
t’avvirsi tù
À l’incontru d’un seculu
È rompi i servitù
Di u vigliaccu viculu.
Veranu
di i veri anni
Sittanta chì c’instrada
Quant’hè bella la stonda,
Quant’hè bella la stonda.
Sittanta
chì ci avia
Si palesa a bucia,
Sittanta identità,
O mà chì bell’età.
Sittanta
voci forti
Ùn fussi statu à tortu,
Sittanta un quaternu,
Ùn fussi statu in dernu.
Sittanta,
anni cuscenza,
Esistenza, esistenza, esistenza !
Da i
chjassi di sangue è e strade spaventu
Hè partutu u lione à salutà u ventu
I so cumpagni fieri sò trà pientu è rivolta
Si sò chitate e sfiere, un silenziu s’ascolta
Hè partutu u lione à salutà u ventu.
Una
lacrima hè corsa in l’ochji d’un zitellu
Hè partutu u lione à salutà u celu
L’anu toltu u fiatu ma hè viva a so voce
U so passu hè stampatu per disertu è per foce
Hè partutu u lione à salutà u celu.
Di u
so rughju arditu ribombenu e fole
Hè partutu u lione à salutà u sole
Pocu impreme u vantu di quellu chì fù
cecu
Suvitendu u so
cantu truveremu u veru
Hè partutu u lione à salutà u sole.
Sò
orfagne è zergose e muntagne ribelle
Hè partutu u lione à salutà e stelle
Issu paese hè di fette è u focu ùn si tace
Ùn sò mai e vindette à fà cresce a pace
Hè partutu u lione à salutà e stelle.
S’hè
accolta a so ghjente in un silenziu piu
Hè partutu u lione à truvà u so diu
Sia Bibbia o Curanu si sceglie u so destinu
Ùn hè divina a manu à armà l’assassinu
Hè partutu u lione à truvà u so diu.
(à la mémoire du Commandant Massoud, assassiné en
septembre 2001.)
Era
tempu di carta nera
Purtata da lu gendarme
Ne ghjunghjia mane è sera
Ind'è li babbi è le mamme,
Ne ghjunghjia mane è sera
Ind'è li babbi è le mamme,
Quelle
campane à murtoriu
Si n'era intesu parlà
È vultendu lu diloriu
Si sò messe à risunà,
È vultendu lu diloriu
Si sò messe à risunà,
Chjucchitendu
sempre in capu
Segnu di maladizione
Parchì avia persu babbu
O fratellu o figliulone,
Parchì avia persu babbu
O fratellu o figliulone.
U si
fuss'elle mai intese
Quì è culà in ogni poghju,
O quant'elle ci anu offese
Quelle campane à murtoriu,
O quant'elle ci anu offese
Quelle campane à murtoriu.
La
enterrarón por la tarde
A la hija de Juan Simón
Y era Simón en el pueblo
El único enterrador,
Y era Simón en el pueblo
El único enterrador.
El
mismo a su propia hija
Al cementerio llevó,
El mismo cavó la fossa
Pronunciando una oración.
La enterrarón por la tarde...
Y
allá, al caer de la tarde,
Del cementerio salió,
En una mano la pala,
Y en el hombro el azadón.
La enterrarón por la tarde...
Y la
gente le decia :
-¿de donde vienes, Simón ?
Soy enterrador y vengo
De enterrar mi corazón.
Simu à
l’entre di u mondu
In l’ochji di un
zitellu
Per una vita un
passu
Per un cantu un
acellu
È lu volu chì
sfascia
E nostre e sperenze
A carezza chì
lascia
L’ombra d’una
presenza.
Piglià
le l’ale di l’accunsentu
E chjome leste di
u ventu
È dì è dà è tene…
Murzicà lu
l’avvene.
Simu à
l’entre d’un sognu
In l’ochji d’un
zitellu
Per un idea un
chjassu
Per un chjirlu un
acellu
È lu volu chì
lascia
Da cantu u silenziu
A carezza chì
sfascia
D’incantu un
mumentu.
Piglià le l’ale di l’accunsentu…
È
l’amore da dì
È l’amore di dà
Pisà u capu sì
È u pientu siccà
Sonanu triste campane
Kyrie
si face cantu
Omi
è donne marturiati
Si
ne vanu à core frantu
Chì
focu face sintenza
À
nome di Cristu santu.
Tandu
si parlava assai
Raghjunendu incù
passione
Di discità a
cuscenza
Evucavamu i guai
Beati d’ammirazione
Davant’ogni
resistenza.
S’ammintava
Brasaville
A vittoria in
Algeria
Gandhi quant’à
Dien Bien Phù
Santa Chjara è u
Cile
Praga dopu à
l’Ungaria
Tuttu insignava
virtù.
Forse
ch’in quill’altru mondu
Ognunu mi diceria
Chì i sogni
ghjuvanili
Ùn sò fatti per
durà
Forse ch’in
quill’altru mondu
Cusì ci vole à
pinsà.
Ùn
mancava u curaghju
Nè l’orgogliu nè a
fede
Per cambià a
nostra sorte
Da un aostu è un
maghju
Tutt’ognunu possi
vede
Chì si ricusava a
morte.
Forse
ch’in quill’altru mondu
Ognunu mi diceria
Chì sò vani i
sacrifizii
Per salvà u so
campà
Forse ch’in
quill’altru mondu
Cusì ci vole à
pinsà.
Sò
partutu in ritirata
Chì mi parsi
d’esse persu
Quellu latu
universale
Sarà permessa a
lagnata
Quandu ùn si sente
u versu
Di u senza pane nè
sale ?
Forse
ch’in quill’altru mondu
Ognunu mi diceria
Ch’ùn ci saria
ricchezza
S’ella ùn c’era
puvertà
Forse ch’in
quill’altru mondu
Cusì ci vole à
pinsà.
Ch’elle
creschinu e rame
Di un avvene di
divizia
Per chì cunnosce u
sprufondu
Ùn invechjanu isse
brame
Libertà, pace è
ghjustizia
Sia in Corsica o
in tondu.
Forse
chì di u mo mondu
Ognunu ne diceria
Ch’ellu hè fola è
bucia
Sumerismu è falzità
Forse ch’ind’è u
mo mondu
A puderanu pinsà.
A Leccia
A maestra
Arietta
E neve di Cuscionu
Imaginà
L'orfagnu
Lettera à Sergio
Mal'cunciliu
Musicante
Omu
Quelli di a terra...
Rè di petra
Tù Dumenicu
U tintu scrittore
U ventu d'Irlanda
A galuppà
A
rivolta
Allegria
Amicu
ci si tù
Arriti
Canzona per Stella
Ci hè dinu
Clandestinu
Companero
Corsica nostra
Ditemi
I Ghjuvannali
I
mulatteri d'Ulmetu
L'alta
strada
L'ancura di a
misericordia
L'elitti
L'odore d'i nostri
mesi
Lettera
à Nicoli
Lettera
di u mulatteru à u Corsu
Lettera
di u prigiuneru
Missaghju
Paghjella
di Ponte Novu
Quandi a terra move
Scorsa la vita
Simu sbanditi
Sognu è
spiranza
Sonniu
Suldatu di u populu và
Sunatu hè lu cornu
Surella
d'Irlanda
U culunialistu
U muvrinu
U
vagabondu
Un
paisanu
Un soffiu di libertà
Vergogna
à tè
Viaghji
Si senti chjuccà la
frusta
È batta li sunaglieri
Rientrinu da furesta
Muli rossi bianchi è neri
Sò Sicondi è Ghjambattista
D'Ulmetu li mulatteri.
La prima fala Falchetta
Soca la mula di guida
Appressu veni Culombu
Siguitatu da Pulina,
Rusetta, Corsa cun Bimba,
È pò Zèffiru incù Ninna.
Falchetta si poni in piazza
Tempu arrivata in furesta
Insumata à l'istanti
Eppò ripidda la testa,
Aspittendu li cumpagni
Sì qualchid'unu s'arresta.
Insumati ch'eddi sò tutti
Ricumencianu à chjuccà
E' cusì una par una
Sà ciò chì li resta à fà
Chì sott'à duie ore di soma
In marina hà da falà.
È li bravi mulatteri
Ni ripartinu à l'affretta
Senza mancu troppu tempu
D'accenda la sigaretta
Parchì ci hè lu scarichinu
In marina chì l'aspetta.
Ma sempri strada facendu
Si sentinu li canzoni
Cunfusi par quiddi boschi
Cù tintenne è tintinnoni
È l'ochja sempri à li sacchi
Ch'eddu ùn si perdi carbonu.
Ghjambattista per istrada
Surveglia sempri li muli
Sè li so somi sò pari
S'eddi sò strinti li funi
Sicondi da lu so cantu
Ni faci anch'eddu altru è tantu.
Ùn si parla più di ghjorni
Sò cinque mesi ad avali
Ma prestu sè Diu voli
Si spera di terminà
È lu ricordu di tutti
Sempri si cunsirverà.
À vedaci o amichi
Cantanu li mulatteri
Noi malgratu la fatica
Partimu mal'vulinteri
Parchì seti brava ghjenti
Corsi fidi è sinceri.
Passaremu per Maratu
È la bocca di Cilaccia
Ma rientrendu in Ulmetu
Emu da fistà l'arrivata
Muli cum'è mulatteri
L'emu troppu disbitata.
Aiò tutti, fratelli,
chì hè l'ora
D'armà schjoppi è
di cigne carchera,
Da lu monte à lu
fiume à la serra
Chì lu cornu
ripigli à sunà.
Ripigliu
Sunatu hè lu cornu
Ùn ci hè più riscattu
À populu fattu
Bisogna à marchjà !
In lu cornu risona la
voce
Di Sampieru è di l'altri guerrieri
Chì per vive liberi è fieri
O per more, curagiu ci dà.
Aiò tutti, Cinarca è
Fiumorbu
Castagniccia è la fiera Balagna,
Ùn hè Corsu à chì
pienghje o si lagna,
U frestere ùn pò
ch'è rinculà.
Aiò tutti, fratelli,
chì hè l'ora
Di cessà frà noi
altri ste lite,
Ci emu fattu abbastanza ferite,
N'anu risu abbastanza culà.
Stintiriati ci semu
abbastanza
À l'azzizzu d'un
vile nimicu,
Tocca ad elli per ghjustu castigu
À purtanne lu dolu è trimà.
Aiò tutti, fratelli,
chì hè l'ora
Di stripà sta
razza maladetta
grida in celu, per noi vindetta
Tantu sangue è tanta infedeltà.
Ùn vidite ste donne
ammantate ?
Ùn sentite di Boziu lu Vechju ?
Anu fattu di cirnu un spavechju,
Cirnu, d'elli, un spavechju ferà.
Tutti sottu à listessa
bandera
Bianca, ornata di a testa Mora,
Aiò Corsi chì turnata hè l'ora,
Di l'antica nostra libertà.
Piove nant'a vita
L'onda sguasserà
U sangue,a nutizia
D'ellu un'ci serà
Piove nant'a u core
L'onda infangherà
Pientu e rimore
Ma chi si po fà
Una manera di cantà la storia
una manera di fà ch'ogni loca
Per tè companero
S'innalza un manu
Di fraternità
Una manera di cantà la storia
Una manera di fà ch'ogni loca
Per tè companero
S'innalza un manu
Di fraternità
Piove nant'a vita
L'onda benistà
Sumenta ardita
Chi spunta digià
Ripigliu
Ci hè dinù tanti paesi strangeri
Fratelli di la briglia è di l'umbasti
Chì traccianu l'idee è li cuntrasti
Sgracinendu cullane di penseri
Ci hè dinù tante razze malavviate
Surelle di l'albore culuritu
Chì piglianu la strada è lu partitu
Di cio chi ci leia à le storie andate.
Ricantu:
Ci sò tutti quessi è po ci sò eo
È lu so passu novu hè dinù meo.
Ci hè dinù tanti populi malati
Fratelli di la frebba è lu dulore
Chì cantanu li so guai affanati
Cù lu vechju suspiru di l'amore
Ci hè dinù tante forze liberate
Surelle di lu mondu chi s'avvia
Vive, è da tante mane purtate
Chì ci mettenu in core l'allegria.
Ricantu
Ci hè dinù tanti associ per furtuna
Fratelli di l'ochji aperti à lu sole
Indiati cum'è squadre di fole
D'ùn vulè più esse cechi à la funa
Ci hè dinù tante voci discitate
Surelle di a fede è di a salvezza
Chì portanu à l'avvene a so carezza
È valenu più ch'è le fucilate.
Ricantu
Mi
vanu quelli paesi
Duve in sognu mi ne vocu
Per i chjassi forse appesi
A u cele in qualchì locu
Nanzu chì i lumi accesi
Un tradiscanu l'imbrocu.
Mi
porta quellu viaghju
Quassù in cima di a cullata
Ne ritrovu u pagliaghju
Cù a paghjola azzingata
È rivecu u tilaghju
Da a porta spalancata.
Mi
garba quellu vichjettu
Cù a so baretta misgia
Chì calfa un visu parfettu
Urnatu da barba grisgia
Mentre ch'in tornu, un caprettu
Saltillendu bela è intisgia.
M'attira
quellu bucchinu
Duve una scultura affacca
Poi a pippa è l'acciarinu
Ch'ellu caccia da a stacca
È u so ditu à ancinu
Chì strigne l'arba tabacca.
M'attira
quellu fucone,
A fumicosa muraglia,
A catena è u pilone,
E narpie natu a madia
È arrittu indu l'agnone
L'anticu fucile à scaglia
M'incanta a so mimoria
È a so voce sincera
È u Moru di a Vittoria
Postu à mezu à a bandera
Cù tutta l'eterna gloria
D'una razza cusì fiera.
Quandu
lu sognu hè finitu
Vecu ciò chì simu avà :
Un populu mezu sparitu
Spapersu da mare in là
Ma i Corsi anu capitu
Ch'in casa ci vole à vultà
Sì
la vita d'arimane
Un turnarà mai più
Oghje tante cose vane
Sò tinute da virtù :
È di qualità anziane
Bisognu ci n'hè, dinù.
Sentu
lu chjoccu di la campana
In a natura tuttu si spanna
Un son di cornu da le muntagne
Chì scaccia u Corsu da li so lagni
L'ora hè venuta di fà l'unione
Per la salvezza di la nazione
Sta voce pura vene da u core
Ci porta a fede, ci canta amore
Parla di Paoli, di i so guerrieri
Sopra à le cime è le fruntiere
Di Ponte Novu canta la gloria
Ci porta à l'arme, ci porta à more
Corsica
nostra, terra d'eroe,
Rizzati libera, falla per noi,
Portanu u nome di libertà,
I to figlioli pronti à marchjà,
Portanu u nome di libertà
I to figlioli pronti à luttà.
O
Corsu caru cumpagnu
Di tante sorte mischina
Veni à ascultà lu mio cantu
S'è no ne vai in ruvina
Stà à sente la mio storia
Ancu s'è tù ùn ai voglia
O quant'aghju incaminatu
Incurunendu li cresti
Chjucchittava la mio frusta
Pè li monti è li furesti
Cù lu sole è lu muntese
Più ch'è in ogni paese.
Passava tutte ste gorghe
Scurtatu da tante ghjente
Chì per vedemi affaccà
Eranu tutti impazienti
È mi facianu onore
O Corsu cun tantu amore.
Qualchì volta à l'attracghjata
Nantu à qualchi muraglione
Cù li vechji è li zitelli
Scuppiavanu le canzone
Felice era u nostru cantu
Chì ogni ghjornu era santu.
Quandu falava la notte
Durmia per ste campagne
Si sentia le tintenne
Spaperse per le muntagne
È sottu à lu mio pilone
Mi facia un casarone.
S'o t'aghju cantatu o Corsu
Per sti tempi d'una volta
N'aghju tamaritu rimorsu
È la memoria s'hè sciolta
Ma ti pigliu à testimone
Per dà fiatu à le mio canzone.
A
Corsica tomba iè
Tomba
Ma senza sipultura
In u cimiteriù umanu
Di i cuscenzi luzzinosi
Si sceta
È tremani di paura
I rapaci sanguinosi
È culpevuli
Chi bulani à corpu pienu
Sopra a so agunia
Di i seculi pasati
Chì morta no
A Corsica ùn hè morta
A Corsica maiori
À i porti di l'orienti
A Corsica di l'Eroi
Quidda di a libertà
Di a spiranza scitata...
È u mondu a fighjula...
Da
la fumaccia
Pagna
Di a storia addurmitata
Di storia incarciarata.
In i carciari oscuri
Di quidda chi hà vintu
I fucili rughjinosi
Di Corsica rinata
Sortini
Culpiteghjani da veru
In a memoria cumuna
Intricciata
Ma viva
Di u populu chì và
È
tirani in Aleria
È tombani in Bastia
È l'unità si faci
Daretu à ogni colpu.
Suldati u populu
A libertà si sà
Costa a vita di l'omu.
U populu minò
Mucatu da e catene
Chì porta in pesu in pesu
Corsica cù finu ad oghji
È dumani sempri
Iè e prighjò si chjudenu
È si chjuderanu dinò
Nantu à curaghju di l'omi
Finu à quandu
Iè finu à quandu
Ma ogni porta chì si chjude
Da u bughju
Centu ne caccia torna
È a me penna s'infiara
A meia a toia
È tante è tante dinù
Com'è a mescia
Chì brusgia
Incesa da a to manu.
Da
quì mughju mane è sera
Da quì pensu notte è ghjornu
Da Corti lampu a chjama
À i corsi di u mondu
Ch'ormai l'ora hè sunata
In Corsica di fà ritornu.
Pruclamu le to sintenze
Senza vulè fà un delittu
Senza mette bassu l'arme
Si ùn aghju u me dirittu,
Prontu
à tumbà è prontu à more
Sì cusì a sorte vole.
O scruccone sceleratu
O tù perfidu destinu
M'hai suchjatu lu sangue
M'hai ingrunchjatu lu spinu
Sia d'estate o d'inguernu
In paradisu o infernu.
O fratellu sò invechjatu
È u me core si lagna
Ùn sentu più la to voce
Da San Petrone à la Tavagna
Ne sò tutti imbastarditi
Da la piaghja à la muntagna.
Ch'ellu piovi una cumetta
È distrughje i cannoni
L'omi tutti scapigliati
Senza frisgii nè galloni
I lupi diventani cani
È i sumeri lioni.
Spariscanu
li prefetti
Incù la magistratura
Chì l'omi senza curragiu
Ùn abbianu più paura
È à l'entre di l'inguernu
Malamorte à u guvernu.
Un paisanu a notte aspetta
Cù rispettu è emuzione
Senza tremà tardavellu
È caccia mi di e prigione
È a santa libertà
Degna d'un populu maggiore.
À
prima intoppu vi pare
Un omu d'altru sapè
Cumpiacente è manirosu
Sempre prontu à fà piacè
Ma pratende amparacci
In casa nostra à stà più bè.
À certuni face imprissione
Cù i soldi è i dannari
S'ell' ùn ne hà per ellu
U statu arrangia l'affari
È li dà tutti avantaghji
Ricusati à nostri pari.
Cunnosce tecnica è pratica
Amparete à l'alte scole
In Corsica ùn anu fattu
Chì u guvernu ùn ne vole
È cusì u ghjugniticciu
Hè grand'omu è noi bistiole.
S'ellu sente parlà corsu
Appinza tandu u musu
Quessu hè faccende anziane
Ci vole à perdenu l'usu.
Hè quant'hà vulè fà panni
Aduprendu rocca è fusu.
S'omu canta una paghjella
Ne diventa infribbacciatu,
Cambia prestu di culore,
Di u so sangue hè spuzzatu
O quantu li face male
U nostru vechju passatu.
Ùn c'hè populu nè nazione
Ch'ùn sia di u so paese
È ciò ch'ellu vene à dì
Puntilleghja e so imprese
Sà ancu pinsà per noi
L'altre idee sò difese.
Ma ùn sà micca chì quì
Nimu hà pudutu impone
Sintimi o fatti cuntrari
À u spiritu di u rughjone
Solu accittemu da ellu
Un attu di cuntrizzione.
Si purrà chjamà sudesfu
U corsu ristatu fieru
Quellu ch'ùn hà betu
Acqua torbia à u bichjeru
Chì li porghje à manu in pettu,
U barbantone stranieru.
O
fratellu, o fratellu,
Sò sbarcati versu sera,
Cù li cavalli di ferru
Facenu trimà la terra
U rinforzu di i fucili
È cù la tenuta nera.
Ùn
sentite per le muntagne
Le muvre sò accampate
In lu celu bughjicosu
E stelle si sò piattate
E mamme à lu fucone
Di neru sò ammantate.
ripigliu:
Cantanu
i patriotti
Nant'à i chjassi di a storia
Cantanu la patria amata
È la so santa memoria.
O
fratellu, o fratellu,
S'hè piattatu lu scruccone,
Hà paura u deputatu
Ùn averà più buccone,
Marchja u populu rittu,
In casa di u latrone.
E
catene sò strappate,
Pronta hè la to carchera
E campane ind'i paesi
Sonanu à sbattagliera
Per la pace, per l'avvene
È per la santa bandera.
Cantanu
i patriotti
Nant'à i chjassi di a storia
Cantanu la patria amata
È la so santa memoria.
Di
le so prove
Sentu sempre lu vantu
Sò ghjunti à schere
È fattuli l'accampu
S'anu chjappu lu muvrinu
Chì ci teniamu tantu
Po lu si n'anu falatu per purtassilu in un lampu.
Rizzati
o caru
U muvrinu arrivintu
Imbela in la strada
Chì colla in Monte Cintu
Brama di ghjucacci torna
Induve lu lacciu l'hà vintu
L'anu messu le pastoghje
E lampatu in un accintu.
Quassù
la muvra
Sola la curciarella
Tutta la notte
À chjamà si scannella
Teme di vedela spenta
In celu l'ultima stella
Senza chì lu so muvrinu
Sia torna à cantu à ella.
Da
Casamazza
È sempre in lattu à Golu
Falli l'avviu
Sin'à lu Ponte Novu
È po dopu fratta fratta
Sinu à lu biancu Niolu
Quantu seranu cuntenti
È la mamma è lu figliolu.
Rizzati
o caru
Aiò rittu chi hè ora
Tè la mio manu
Escimu inseme è fora
T'accumpagnerà Babbone
Chì tù ùn abbia paura
Di fà cappià lu muvrinu
Serà la nostra primura.
Simu
sbanditi,
O pessima cunghjura
Chì sò dui seculi ch'ella dura,
C'hè stata tantu aduprata
La so trista punghjitura
Quandu impiegata la forza,
Quandu la intrappulatura.
Da
Ponte Novu,
Finitu lu tazzeghju
Ci si sò dati à fanne assai peghju,
Viulentendu è impicchendu
Induv'ellu c'era passeghju
Di u populu di Cirnu,
Chì ancu oghje n'hà lu schifeghju.
Per fà le so guerre,
È fà lu so imperu,
S'anu arrubbatu più di u bracciu fieru,
Ramintendusi le prove,
Di Ghjudice è di Sampieru,
È di Sambucucciu d'Alandu,
È di Paoli l'altieru.
Sò
senza bande,
Li nostri li pastori,
È senza terra sò tanti agricultori,
Fora la giuventù corsa,
Stà fendu lu corri corri,
Quand'elli sbarcanu à schere,
Li soi l'incettatori.
Micca
banditi,
Patriotti d'onore,
È per la patria pronti à lu furrore,
E nostre bandere bianche,
Stampate di teste more,
Chjoccanu cum'è saette,
In faccia à l'ingannatore.
Aiò
surelle,
Aiutate à la mossa,
Vi guidi sempre Faustina la corsa,
Chì lu populu di Cirnu,
Mai lu metteranu in fossa,
Sè cun voi per cumpagne,
Demu oghje l'ultima scossa.
O
l'arme eterne,
D'ogni virtù pruvisti,
Femu spazzosa di tanti inghjusti acquisti,
Ch'ellu si ne parla à veghja,
Quì di li culunialisti,
O li ladri o li furdani,
O li cani fora pristi.
Da
u fondu di e prigione induve tù sì,
Dimmi ciò chè tù pensi,
Dimmi ciò chè tù brami...
Vogliu cantà le to muntagne immaculate
Quandu l'alba santa si disceta in mè,
In lu to celu ci cantanu le fate,
È tante voce pure si spannanu cun tè.
Vogliu
cantà cum'è un figliolu curagiosu,
In terra nemica oghje incarceratu,
Cun tanta cura u destinu gluriosu.
M'hà purtatu cun fede à l'altare sacrate.
Ripigliu:
Dammi
la forza per tene alta la to bandera,
È libertà per la to terra cusì fiera.
Vogliu
cantà li to oddii, le to passione,
Quandu mughja in mente u ventu nustrale,
Chì ghjunghje è sbatte e porte di e prigione,
È chì l'eterna gloria alza lu so fanale.
Vogliu cantà cun quattru muri per cunfine, Aspettendu l'ora di la
verità,
È anderaghju sempre senza fine,
A pace ritruvata per l'eternità.
Dammi
la forza per tene alta la to bandera,
È libertà per la to terra cusì fiera.
Salute
à tè, prigiuneru macchjaghjolu,
Quand'è tù turnerai ùn ci serà più dolu.
Marcandria
è Petrusimone
Andavanu inseme in lu pianu
Caminendu strappavanu fiori
È fiscavanu pianu pianu
Marcandria
è Petrusimone
Andavanu inseme in lu pianu.
In
lu pianu ci sò tanti acelli
È cantanu ancu le funtane
Nant'à u pratu pascenu l'agnelli
Portanu tintenne è campane
In lu pianu ci sò tanti acelli
È cantanu ancu le funtane.
U
falcu cerca in la furesta
A culomba piatta in le fronde
L'acqua di la surgente si spiccia
Di lu fiume cerca le sponde
U falcu cerca in la furesta
A culomba piatta in le fronde.
A ghjumenta galoppa galoppa
Scurtata da tanti cavalli
Senza sproni cun la chjoma sciolta
Vanu in liberta per li valli
A ghjumenta galoppa galoppa
Scurtata da tanti cavalli.
U sole s'hè spentu in lu celu
È s'affacca la prima stella
Pianu pianu si more le ghjornu
Mamma rientra la tinella
U sole s'hè spentu in lu celu
È s'affacca la prima stella.
Hè
spuntatu u primu fiore
Vicinu à lu pasturellu
Cusì cantava l'acellu
In lu chjosu di l'amore
Vicinu à lu pasturellu
Hè spuntatu u primu fiore.
In
lu chjossu di l'amore
Si hè calata una stella
Cù a musica più bella
U ventulellu chì corre
Si hè calata una stella
In lu chjossu di l'amore.
U
ventulellu chì corre
Ùn pianta mai una stonda
È face pienghje le fronde
In un amaru dulore
Ùn pianta mai una stonda
U ventulellu chì corre.
Bruscu
l'avia chjamatu
Un cane turcatu è neru
Per la caccia rinnumatu
Cunnisciutu in lu terzeru
Causa di la so morte
Perch'ellu era troppu fieru.
Fieru
era cum'è un lione
È nun avia paura
Davanti à un battaglione
Li si mettia in pettura
Soca si cridia forte
Ancu più chè la natura.
Una
mane di bon'ora
Partimu à fà la battuta
Chì ghjurnata di malora
Ch'ella ùn fussi mai venuta
Ch'ellu avia da more Bruscu
Quale
l'averia creduta.
Un
cignale pocu ombrosu
Stava nentr'à un sepalaghju
Bruscu troppu curagiosu
Ùn lu muvia à l'abbaghju
Si face entre per cacciallu
Ma surtì cun pocu laziu.
Un solu colpu di sanna
Li tagliò lu core nettu
S'ell'era stata la fiama
D'un cultellu o d'un stilettu
Per favurisce la morte
Ùn facia più bell'effettu.
La morte di u mio cane
Ùn mi piace manc'appena
Ma la vogliu suppurtane
Bench'ella mi facia pena
Chì saria stata peghju
Per quella di Filumena.
Avà seranu cuntenti
Per la macchje li cignali
Ùn temenu li so denti
Nè mancu li mansellari
Ùn li dava basgii dolci
Chì ghjeranu morsi amari.
Le levre di lu Canale
Si ne ponu stà tranquille
Bruscu ùn li face più male
Finite sò le so sguille
S'elle sanu ch'ellu hè mortu
Seranu cuntente anch'elle.
O Bruscu riposa in pace
Ch'avà t'aghju vindicatu
Quessa in Corsica si face
Per un amicu fidatu
Quellu chì hà tombu à tè
Di piombu l'aghju stinzatu.
La
mio culomba messaghjera
Chì parte per longu viaghju
Traversa la Corsica intera
Cù lu zitellu è lu capraghju.
Salutami
l'Omu di Cagna
È l'Ospedale cun Bavella
Di lu Cuscionu la muntagna
Incù l'Alcudina per stella.
Stende
lu volu maestosu
Calà u to sguardu in pianu d'Ese
Ci sò li Pozzi è lu Renosu
Ti faranu cullane appese.
Franca
l'Oriente è Monte d'Oru
Da Manganellu à la Maniccia
Cù li lavi di lu Ritondu
Guardà lu Cardu è Lattiniccia.
Acqua Ciarnente è Camputile
Da Ninu à Verghju per la furesta
Hè bella la neve d'aprile
Quandu u sole si mette in festa.
O
Paglia Orba luminosa
Regina bianca incurunata
Damicella cusì pumposa
Di lu Cintu s'hè innamurata.
Cantanu
inseme cun amore
Cù l'altre cime di lu circondu
U silenziu fattu rimore
Per la bellezza di lu mio mondu.
T'aghju
intesu caminà di bughju in la campagna
Caru fratellu di l'ombra ai la
notte per cumpagna
Di ghjustizia sì vestutu per acciaccà la macagna.
Anu insischitu lu
populu dopu l'affare d'Aleria
Hè ghjunta la forza armata cù i panni di a miseria
Sò sbarcati i so
banditi a milizia vituperia
Senti u frombu chi si move da l'alte cime à lu pianu
Per ogni calzu di
vigna sta armatu un paisanu
Tù ascosu in l'ombra pagna porti u tonu in la to manu.
A rivolta nasce in mè è porta lu mio destinu
Prestu spunterà lu ghjornu è ti saraghju vicinu
È dumane la to strada sarà mea clandestinu.
S'hè
infiarata la mio rima chi n'aghju tamanta pena
Hè scritta nant'un
giurnale a disgrazia chi ti mena
Ti casticheghja l'Inglese chi ti
strigne la catena
Surella d'Irlanda.
Sò figliola di sta terra è aghju listessa sorte
La mio prigione hè francese è mute sò le so porte
È l'ordine culuniale mi hà cundannatu à morte
Surella d'Irlanda.
È to notte sò sangue è ammantate di dolu
Quandu ghjunghje la mitraglia qual'hè ch'ùn si sente solu
Una sera in Bastia m'anu pigliatu un figliolu
Surella d'Irlanda.
Paura ùn ne cunniscia chi figliolu era d'onore
Ma quandu l'anu intravatu s'hè strappatu lu mio core
Ma francaraghju lu mare per sparghje lu mio terrore
Surella d'Irlanda
Un ghjornu ci scriveremu quandu a pace turnerà
Quandu a mente sarà
sciolta per pudecci abbraccià
È stu mondu d'inghjustizia ghjurgu
ch'ellu cascherà Surella d'Irlanda.
Elli
di li paesi
Ne facenu l'avvinta
Cù la so sciarpa cinta
Ci vulenu ingannà.
Riturnella:
Ùn andemu à vutà
Per sti purcellacci techji
Ùn li demu da manghjà
Ch'un ghjornu anu da crepà.
Pensanu à diritta
Si presentanu à manca
È nisunu si stanca
Di vedeli ingrassà.
Riturnella
Unu
face la volpe
È l'altru la curnachja
È battenu la machja
Sempre pronti a furà.
Riturnella
Elli in ogni famiglia
Si strappanu una fetta
Per empie la sacchetta
Cume elli a sanu fà.
Riturnella
Hè
fattu di lume un paisanu
Quandu in celu u sole si move
Quandu spunta u ghjornu luntanu
Hè fattu di lume un paisanu. --bis--
Hè
fattu di pena un paisanu
Quandu
u solcu li nasce in fronte
Quand'ella si scaglia a so manu
Hè fattu di pena un paisanu. --bis--
Hè fattu di gioia un paisanu
Quandu
a pianta nasce più bella
Quandu l'alburoni si spannanu
Hè fattu di gioia un paisanu. --bis--
Hè fattu di stintu un paisanu
Quandu
a terra si face dura
Quandu u tempu si face stranu
Hè fattu di stintu un paisanu. --bis--
Hè fattu di sangue un paisanu
Quandu
a rimigna strangera
Li porta lu focu è lu dannu
Face corre u sangue un paisanu. --bis--
O
Mà chì vulia ditti,
Troppu spessu stemu zitti,
Tù in un scornu è eu in quill'altru
Quantu ci manca lu passu
Di quellu chì ghjè quallà
Per azzicacci la pena
Sò ci parlessimu à pena
Tantu sò a verità
Ma sì muta o Mà,
Ma sì muta.
M'anu insignatu di ditu:
"Hè figliolu di banditu !"
Toccu quant'è mi sò intesu
Po cù lu mio pugnu tesu
Lu nostru populu offesu
Babbu sempre l'hà difesu
Quale di voi ùn la sà.
U lindumane à bon'ora
Tempu simu intrat'in scola
Nant'à lu nostru tavulone
Foscu più chè una prigione
Una manu di zitellu
C'avia postu un acellu biancu,
È scrittu: libertà !
Ma sì muta o Mà,
Ma sì muta.
Sai, avà, dettu lu corsu
Ci mettimu à parlà corsu
Emu tutti à u curughjolu
Un nome di macchjaghjolu.
Eiu, hai induvinatu
Portu lu nome di Babbu
Ch'elli c'anu incarceratu
Ch'elli c'anu incarceratu,
Ma sì muta o Mà,
Ma sì muta.
T'arricord'issa matina
I nostri sogni in pulvina
Ellu solu, elli sei
Manittatu mani è pedi
Po lu si, l'anu purtatu
Ghjustu s'ellu c'hà basgiatu
Quant'ellu era curagiosu
Babbu caru u to sposu,
Ma sì muta o Mà,
Ma sì muta.
Da
u mio più prufondu sognu
Ogni ghjornu cresce un frombu
Ghjè quellu d'un aviò
Chì partendu à le prigiò
Mi sbranguleghja lu capu,
Mi trapaneghja lu core
Mi discetu è vecu à Babbu,
Incatinatu è prontu à more
È tù chì ùn vole parlà
Dimmi ch'ellu hà da vultà !
Dimmi ch'ellu hà da vultà !
Dite ch'ellu hà da vultà !
Sè
tù passi per ste sponde
Pensa a salutà la croce.
Quì sò cascati l'antichi
Cantendu à alta voce.
Per difende a libertà
Contr'à u francese feroce.
Una
fata peregrina s'hè calata
in lu mio core
Ella guida la mio strada con furtuna è cun amore
Corre corre
all'infinita u ventu di la mio vita (bis)
Cum'è pane d'ogni ghjornu aghju una sporta di stelle
Per a luna è per u sole scrivu le mio riturnelle
Corre corre all'infinita u ventu di la mio vita (bis)
Quandu d'inguernu la neve mi trova per iss'alte cime
Cercu sempre qualch'agrottu per finisce le mio rime
Corre corre
all'infinita u ventu di la mio vita (bis)
Cum'è sposa aghju una musa, cum'è lettu aghju la terra
E le mio sole cunfine sò la muntagna e la serra
Canta canta
all'infinita u ventu di la mio vita (bis)
Ottobre
sente e castagne
In paese fumicosu
Quand'u celu nebbiacosu
Fala nant'à le muntagne
Pare tutt'avvene chjosu
È finite le cuccagne.
Dicembre
sente l'aranciu
Chì fiurisce per'sse piaghje
Ma quandi lu ventu traghje
Piglia inguernu lu sbilanciu
Tempu d'acque è di nivaghje
Affanosu è pocu danciu.
Maghju
sente la ghjinestra
Chì sbuccia per lu pughjale
Inzeppisce fiuminale
Verdiceghja la campestra
L'acelli sparghjenu l'ale
Si spalanca la finestra.
Aostu
sente a filetta
Calpighjata a merendella
A notte s'empie di stelle
Di dulcezza benedetta
In core di le zitelle
C'hè un fiore chì l'aspetta.
Chì
senteranu li mesi
Di la prussima stagione
Duve piantera viaghjone
Cù le so sperenze appese
È basteranu e canzone
Per guarì tutte l'offese ?
Messageru
di a storia
Quand'è tù ghjunghji in Sagone
Dà un'occhjata à l'orizonte
È ascolta lu marone
Senterai qualchì voce
Di stu fattu testimone.
Eranu
tant'omi fieri
Tutti di ceppu lucale
Nant'à un battellu sbrancatu
In pettu à lu tempurale
Sott'à un celu spaventosu
Cum'è le porte murtale.
Si
stracciava ogni vela
Un ventu forte stridava
Più l'omi tenianu morsu
Più l'onda si scatenava
È à l'unu è l'altru latu
A morte già s'affiancava.
Cum'è
una bestia ferita
È senza speranza alcuna
Strinti in un ultimu fiatu
L'omi sciolsenu la funa
À quale ci era anudata
Cù l'ancura di furtuna.
Ad
ùn trattu u bastimentu
Cum'è un cavallu dumatu
Fù scacciatu da l'infernu
U tempu s'era fermatu
L'omi casconu in preghera
Fin' chì u mare fù calmatu.
Quandu
u celu fù serenu
Ognunu purtava in gloria
L'ogettu di a so salvezza
Chjamatu misericordia
Fù lasciatu sopr'à locu
È stampatu in la memoria.
Ma
in fondu di lu mare
Oghje ch'hè oghje in Sagone
A rena hè più chè nuda
Un furesteru latrone
S'hà coltu senza vergogna
Quella ancura testimone.
Avà
corsu stami à sente
Sta canzone ùn hè finita
Fatti onore à ripiglià
Un pezzu di a to vita
È lampa fora stu latru
À la manu troppu ardita
È lampa fora stu latru
À la manu troppu ardita.
Amicu,
ci sì tù chì ci porghj i la manu
Quandi u ventu gira ind'u celu isulanu
Quandi u sensu spira ind'u cerbellu umanu
Amicu,ci sì tù
Amicu, ci sì tù chì ci porti penseru
Quandi u morsu stringhje di ferru furesteru
Quandi l'ochju dinnera da lu vechju addisperu Amicu,ci sì tù
Amicu, ci sì tù chì copri lu dulore
Quandi a brusta ghjala u focu di l'amore
Quandu a fede cala in core traditore
Amicu,ci sì tù
Amicu, ci sì tù chì ci apri le porte
Quandi l'idea move nant'à le strade torte Quand'ellu sbuccia un fiore
cum'è sognu di morte Amicu,ci sì tù
Amicu, ci sì tù chì ci dai sperenza
Quandi a vita cagna ci tomba fratellenza
Quandi a terra cara si sfuma in la partenza
Amicu,ci sì tù
Amicu, ci sì tù chì ghjetti lu mandile
Quandi u tempu vene d'ùn esse più ghjentile Quand'elle vene l'ora d'ùn
esse più civile
Amicu, ci sì tù
Amicu, ci sì tù
Quandi
a terra move
Sott'a la sciappitana
Di Corsica luntana
Mi vogliu avvicina
Sentu chi l'aria trema
Ch'ellu mughja lu mare ava si chi mi pare
Stu ventu girera
Issa terra he la nostra
Nisun ci po pretende
Ormai un n'he a vende un vale a pattighja
Ci so nati l'antichi
Dapoi la filitosa la vulemu fa sposa quelle so liberta
Sona lu vecchju cornu
Sopra lu mondu novu
Per mette'a u provu
L'amore di qualla
E imbrusche so in lu saccu
Chi la mio manu un tremi
Chjunti a li punti stremi
A scelta si fara
Simu l'eredi ghjusti
Di Corsica striziata
Corsica marturiata
Ti vulemu aiuta
Un
sguardu zitellinu chi si sveglia
Scuprendu l'alba chjara di fraternità
Un strinta di manu maraviglia
L'amicizia frà l'omi per l'eternità
Cantu chi sparghje l'ale via via
Supranendu e campagne empiendu cità
Tanti culori tant'allegria
D'una vita rinova chi prinincipia avà.
Ripigliu:
Vene venerà quellu ghjornu
Vene vene venerà
Quellu mumentu chi per tè
Serà benestà
Tornerà tornerà una stonda
Torne torne tornerà
Quell'allegria cumuna di la libertà.
Un sguardu zitellinu chi si sveglia
Scuprendu l'alba chjara di fraternità
Un strinta di manu maraviglia
L'amicizia frà l'omi per l'eternità
Ripigliu
Stendi
la to manu o giuventù
Strappendu u velu di schjavitù
Per fà chì dumane
Schiarisca e funtane
Di la vita.
Poni lu to sguardu o giuventù
Nantu à tanti valori è virtù
Per fà di l'amore
Lu più bellu fiore
Di la vita.
RICANTU
Sonniu di tanta sperenza
Chì disceterà
Un'aria di liberta
Forza di tanta credenza
Chì sustenerà
E ragione di luttà.
Apri lu to core o giuventù
Sopra à la miseria, nant'à
Tutta a natura sana
Chì move è s'inganna
Per la vita.
Fà
chì la to voce o giuventù
Oramai ùn si taci mai più
Di mughjà più forte
Sopra à tante lotte
Per la vita.
Tanta
suffrenza
Spapersa in lu mondu
L'omu chì vole campà
A me speranza
In missaghju mandu
Quellu chì cerca à luttà.
Fratellu
ormai
A to lotta hè mea
T'avvii mezu à l'avversità.
Cunnosci i guai
Per fà chì l'idea,
Splendi per a libertà.
Lacrima
pura
Chì sbuccia surgente
A fiumara di l'unità
Forza sicura
Chì richjara a mente
Soffiu di a verità.
Passa
una vita
Di gioia è di pena
Passu di fideltà
Parolla scritta
Chì sempre sumera
L'avvene, chì ne serà?
RICANTU
Cresce la voce
Sopra à le fruntiere
Purtendu a speranza quallà
Dannu veloce
Canzone straniere
Chjamendu a sulidarità
Hè
natu un fiore ghjallu
In chjosu di virdura
È nisun'ùn hà primura
D'innuchjallu.
Hè
natu un pesciu è pare
Culuritu di gioia
Caccia l'acqua la noia
Di u mare.
Scorsa
la to vita
Cum'è u ventu
Si n'hè sparita
Si n'hè finita
Hè firmatu spaventu
È la mio vita.
Hè
natu angusciosu
Dubitu in la mio mente
Chì st'anima ùn risente Riposu.
Hè
natu un pecurellu
Ind'è l'altu pascile
Vicinu à un fucile
D'un pasturellu.
Sò
nati centu zitelli
À tempu à lu veranu
Ma di a so vita elli
Chì feranu ?
Scorsa la to vita
Cum'è u ventu
Si n'hè sparita Si n'hè finita
Hè firmatu spaventu
È la mio vita, ferita.
Quandi
u mare amurosu carezza le to sponde,
È chì l'aria s'infiara à l'imbruni di a terra.
M'incantanu e stagione
chì azziganu e to stonde,
È l'ombra di a pace ch'invadisce la sera
Cum'è
un soffiu di libertà.
Quandi
i venti d'inguernu scappanu à lu meziornu,
Nant'à e spiche mature
intrecciate in'onde d'oru.
Vegu ballà una fiara nata in core di
ghjornu,
È chì l'ochji di u vechju luce tale un tesoru.
Cum'è un soffiu di libertà.
Quandi
u sognu d'oghje si mette in catalettu,
Di tutte e schjavitù di tutte e to ruine.
Sentu cantà una voce in fondu di u mio pettu,
Chì corre à chjama l'anima da l'elpe à le marine.
Cum'è un soffiu di libertà.
Da
le to mosse antiche à l'alba incatenata,
Da u fiore chì spunta à l'usciu di e prigione.
Viaghjà culore di lume a mente rivultata,
Di quellu chì ti cerca è ti scopre Nazione !
Per un soffiu di libertà !
Nant'à
a piaghja luminosa
Di mullizzu suminata,
C'hè tanta ghjente accatastata
Nant'à a rena dulurosa.
Vergogna
à tè chì vende a terra !
Quì
ind'è u strangeru hà cumpratu
C'hè una casa vituperia,
Chì stupa nant'à a miseria
Di u to locu abbandunatu.
Vergogna
à tè chì vende a terra !
In
quelle campagne brusgiate
Più mancu un cane ùn abbaghja,
Magra trista la ghjandaghja
Canta è stagione malate.
Vergogna
à tè chì vende a terra !
A
rimigna in campusantu
Trà mez'à e tombe s'hè stese,
È di u tempu l'offese
Men'à u sguardu ogni tantu.
Vergogna
à tè chì vende a terra !
È
l'estate ti vede fieru
Sbarc'à mezu e to ruine,
Cù e manere parrighjine
Di l'omu senza pinseru.
Vergogna
à tè chì vende a terra !
Ùn
tornà più o traditore
Chì si ride di e mio pene,
U sangue di le to vene
Di u soldu hà lu culore.
Vergogna à tè chì vendi a terra !
Vergogna à tè chì vendi a terra !
Eramu
in lu quaranta trè
U focu era universale
Arritti s'eranu tant'omi
Daret'à la fiama nustrale
Rispudendu à la to chjama
Cù lu Fronte Naziunale.
Tutt'ognunu
s'eranu adduniti
Contr'à quell'indegnu macellu
Più di un giuvanottu arditu
È donne, i vechji è li zitelli
Sottu à la bandera libera
Quella di li corsi ribelli.
Di
a libertà di u mondu
Ne fusti un bellu sullatu
Contr'à e milizie fasciste
S'hè spentu fieru lu to fiatu
Quand'una matina d'aostu
Tù morsi degnu è rivultatu.
Da
e cime valle à e piane
Chjuccavanu tante ciccone
A rivolta fù pruclamata
Intornu à lu vechju fucone
È in un frombu di fucile
Fù salvata a vechja Nazione.
Eu
quandu vegu l'inghjustizia
Cum'elli à ci volenu impone
Quantu mi pare sempre viva
Quella lettera testimone
Chè tù c'hai lasciatu un ghjornu
In lu fondu di a to prigione.
Oghje
u to populu hè sempre in lotta
Per una causa universale
Hè sempre rittu u to figliolu
Rossa hè la fiama nustrale
Chì schjarisce la strada nova
Di u Fronte Naziunale.
Da scopre venti simu nati
Cum'è l'acelli benedetti
Chì si lascianu nidu è tetti
Quand'ella vene l'inguernata
Simu sempre à valisge fatte
Simu sempre à mezu à le mosse
Pocu ci impremenu le scosse
È pocu dinù le disfatte
Cum'elli sò belli i viaghji
L'avviò li treni è li battelli
È di stradò li riturnelli
Cù centu mila paisaghji
È po li cavalli d'idea
I più maravigliosi sogni
I più primurosi bisogni
A nostra più bella epupea
Ma chì ci moverà le voglie
Chì ci mette l'ale à i pedi
È ci accarezza vulinteri
Cum'è l'acqua nantu à le foglie
Quand'ella corre liberata
Ch'ella canta e so canzone
Nant'à a ringhera di u balcone
È ch'ella leva una ventata
SIMU DI QUELLI DI PARTENZA
SIMU DI QUELLI DI VULTATA
CUSÌ RINOVA L'ABBRACCIATA
CUSÌ RIBOMBA LA SPERENZA
(F. Lanfranchi/N. Luciani)
Tali un ochju lampatu à u mare latinu
O una mani porsa à l'imperi à liventi
Un sognu maladettu d'eternu scarpiddinu
O una chjama antica chi più nimu n'ùn senti
Tali i voci chi funu da culandi à l'ora
E li visi di petra chi dissinu di nò
Quidda sumiglia strana chi ùn si volsi mora
E l'idea chi tandu tuttu quì principiò
Tali a mani chi vensi in tempu d'ancu à fà
E vi feci d'altura cù quiddu arti supranu
Un era ancu lu mondu é n'erati digià
Guardiani impitrati di u ricordu umanu
Tali l'abbracciu primu chi u silenziu vi deti
E li sapienzi arcani cù li so canti immersi
Di ciò chì ùn hè storia tiniti li sicreti
Tali una citatella chi a mimoria persi
A terra,a terra, a terra di Corsica
U mare, a piaghja, a muntagna diserta
Galoppa cavallu sfrenatu
Si d'un populu natu
E sta terra hè a toia.
À galuppà, à galuppà
Sin'à lampalli ind'u mar'
Ribomba, ribomba, a terra di Corsica
È da e staffe ti ribomba in core
Galoppa cavallu sfrenatu
Sì di sciuma bagnatu
E sta terra hè a toia.
À galuppà, à galuppà
Sin'à lampalli ind'u mar'
Davanti, davanti ùn ci hè nimu
A morte ùn anscia più sè tù la piglii in groppa
Galoppa cavallu sfrenatu
Sì d'un populu natu
E sta terra hè a toia.
À galuppà, à galuppà
Sin'à lampalli ind'u mar'
(Aragon, adattatu da F. Lanfranchi/J. Ferrat).
Vi voddu cuntà a fola
Di quiddu chì sì n'andò
È da l'Andi a parolla
Di l'aceddi si purtò
Era viddutu lu celi
Ùn si sapia parchì
À l'affaccà di li stelli
Muria lu ghjornu quì
Ricantu
Comu creda, comu creda
Comu creda o spirà?
Neruda fà ci la veda
A luci lla libartà
Cù a musica ribedda
L'omi sò pari dinò
L'inghjustizia hè malacedda
Da Parigi à Santiago
Sarà unica la voci
Cantu fratemu par dì
"Dura hè la prighjò,feroci,
In Francia o à u Chili"
Ricantu
Comu creda, comu creda
Comu creda o spirà?
Neruda fà ci la veda
A luci lla libartà
Sò i to furesti vechji
Vechji quant'è libartà
È li strazii chì tù spechji
Sò spiranzi à assuvà
Quali sè, lu me paesu
Libaru o à cunquistà
À l'appiattu o à palesu
A to storia si farà!
Ricantu
Comu creda, comu creda
Comu creda o spirà?
Neruda fà ci la veda
A luci la libartà
T'assumiddi sinu à mai
À lu to paesu ma
I tradimentu è li guai
Ti volini fà chità
Neruda,sè di a tarra
È di u celi dinò
È a to rivolta spara
Trà no'tutti par dì : innò!
Ricantu
Comu creda, comu creda
Comu creda o spirà?
Neruda fà ci la veda
A luci lla libartà
U silenziu si hè spartu, chì ùn funi
attarzati
nè l'ossa nè u sangu. Ùn cunnobbini quì
pietà nè cumpassioni, i Cristiani mandati
à tumbà i cristiani : ci vulia à pulì
Issa tarra d'arasia, di felu è di vilenu,
acciaccà si li tutti, maiori è criaturi!
Solu u Criatori cù lu so Santu Sennu
sciddarà-trà i morti-quiddi chì funi puri!
DIES IRAE DIES ILLA
SOLVET SAECLUM IN FAVILLA
"Ùn volsimi accittà di Roma la duttrina,
cusì la noscia fedi duvintò suffrimentu!
Si ni morsi issa luci, ditta San'Ghjuvannina
dopu l'ultimu abbracciu di u Cunsulamentu!
DIES IRAE DIES ILLA
SOLVET SAECLUM IN FAVILLA
Santa fù la Cruciata! Inghjustu lu turmentu!
Solu par Cristu in cruci fù più cruda a sintenza!
Ci fù datu prighendu! l'ultimu Sacramentu
di lu focu è lu farru! Dulenti pintenza!"
DIES IRAE DIES ILLA
SOLVET SAECLUM IN FAVILLA
Po'di li Ghjuvannali a stirpa, a sumenti
prestu fù missa in fossa... È issi castichi grevi
pesani in a mimoria, è ghjacini in a menti
da ch'idda campi in paci, di Carbini a pievi!
N'ùn
ti scurdà di quelle stonde
Cantava l'acellu di luna
Rivucchendu listessu cantu
Cantava l'acellu di luna
Rivucchendu listessu cantu
U tempu s'hè firmatu quì
Per tutti l'anni chì sò scorsi
Per le to gioe è le to pene
Per li fatti è li discorsi
Per lu sangue di le to vene
È per la to mimoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu gode la per tè
Per li to ochji à la funtana
U t'amore immensità
A cara santa nostra mamma
Per l'oghje è per l'eternità
È per la to mimoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu gode la per tè
Tù si la mio surella cara
>Quella
ch'è nata à tempu à mè
È si di mè stai luntana
Seraghju sempre accantu à tè
È per la to mimoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu gode la per tè
Da
Casaluna
Hè Rusincu vicinu
Acqua di luna
Corre pè lu vaglinu
Serà l'oghju di u celu
Chi s'hè apertu in su mondu
Da facci core zitellu
Cù li canti è cù li soni
Da
l'Alturaghja
Castellu si vicinu
Qui c'era l'aghja
U granu eppo u linu
A signora chi pregava
Cun quella di San Petrone
Quandu a messa sunava
A la cima di San Cervone
Da
Saltaboie
Duve ciotta la sponda
Funu l'eroi
Annigati ind'è l'onda
Ma unu fù vitturiosu
Scapendu le sette teste
Di lu dragone furiosu
Ancu più ch'è la timpesta
Petra
di luna
Cusi bella frisgiata
Conta furtuna
E dicci lu stalvatu
L'annu mille di l'antichi
E d'al di là u rumore
Lascendu tante vistiche
Cù lu sangue è lu sudore
Ch'iddu
ti porti stu cantu
Sinu à li to primi passi
E tuttu ciò chi tù ùn sà
Cio chi ti ferma à pruvà
Sin'a l'ora ritruvassi
Ch'iddu u ti doca issu cantu
Ch'idda
ti lachi issa rima
Cum'è per sparte li venti
Un rispiru di culà
Un fiatu per burbuddà
Eppò i visi turmenti
Chi sta volta era la prima
Ch'idda
ribombi la to risa
E li radichi di u celu
Ch'ùn sò tutti da truvà
U tò nome firmerà
Cù i surrisi crudeli
Eppò sta via indicisa
Ch'idda
s'apri la tò mani
Da laca fughja lu sole
Chi ùn hè solu per tè
Ch'iddu viaghji à più pudè
I nosci brami ùn sò foli
E li sonnii ùn sò più vani !
Ti
darìa lu celu s'ellu fussi iu sòiu
Eppò par cumpagnia d'ogni notti una stella
D'essa unica à issu mondu taceria l'orgogliu
par cuntintà li ghjorna di quant'ell'ùn t'hè fida
Ti
darìa u tempu s'ell'ùn fussi prumissu
S'ella n'era maestra, ti darìa po essa
Per sapè li so visi (So cambierini à spessu !)
A so più vechja fola, da mill'anni a stessa
Ti
darìa un surrisu s'ella n'avissi l'usu
Ti darìa u sò cantu s'è la voci ci fussi
Ti dà luci è chjarori chi t'ùn fermi d'illusu
Eccu li sò rigali, ecculi li to lussi...
A sò
mani dinò, soca a ti darla
Per, un tempu d'un sognu, purtati in sicretu
Di la cilente avvinta in a so cumpagnia
ne firmerìa un sole da sopra à lu to lettu
da sopra à lu to lettu
Aghju
aduprattu a rima
Per e cause diverse
Quelle vinte, quelle perse
Quelle d'avà o di prima
Ma si oghje li do mossa
Hè per ogni donna corsa
Corse
di le miò canzone
Chi site sublime deie
Eredi di grand'idee
Di l'antica tradizione
Per voi ùn possu stà muta
E a miò rima s'arruta
E
lodu, s'ella m'aiuta
E s'ella hè cristianina
A Devota, Laurina
Amanza è Ristituda
Chi patistinu cun Ghjulia
U martire è l'inghjulia
O
Corsa, la mio zitella
Vai in Corti à l'alte scole
Arricurdati ci vole
Ch'in piazza à la citadella
Fubbenu resi l'onori
A Faustina Gaffori
Se tù
si mess'à la prova
Un cede à la timenza
Pensa à la resistenza
Di Daniella Casanova
Ch'in pettu à lu suppliziu
Un perse mai ghjudiziu
Fà
seguente a u tò sennu
Senz'omette i destini
Di Rusanna Serpentini
Di Margherita di Rennu
E di Maria Gentile
A la gloria ghjuvanile
E tù
Corsa appassiunata
Chi hai tamantu core
Sereste pronta à more
Quand'è tù si 'nnamurata
Ti purebbe dà la manu
Quella Vannina d'Ornanu
O
Corsa for di paese
Luntanu da a famiglia
Fatt'onore è fà inviglia
Ind'è tutte e t'imprese
Cum'ind'è i Sarracini
Fece Davia Franceschini
Beatu
quellu chi brama
D'avetti o Corsa per sposa
Niscentre o maliziosa
Un
ghjornu serai mamma
Mischiu d'amor'è malizia
Era corsa ancu Letizia
Simbulu
di a bellezza
Culomba, omu ti chjama
Ai dettu a to brama
Di corre senza cavezza
Ma abbia, fin'à la fossa
Stintu è anima corsa.
(Ghjacumu Thiers - Eric Gineste)
A
tomba hè scialbata di sole
L'anime so strutte di rena
U cantu si avvinghje di ventu
U lamentu ci s'asserena
E simu
tutti in a tò voce
Da celuvolta à ochjipena
U cantu si accinghje d'eternu
E l'ore ci s'asserenanu
E sò
parulle senza sensu
Nodu vivu di l'incantesimi
Ritu à barbari battezimi
E l'ore ci s'asserenanu
E simu
unu in quellu versu
Dolce cum'hè roza la mente
Spugliati tutti l'Occidenti
E l'ore ci s'asserenanu
A pace
a verità di sempre
Sò in a voce munimentu
Sfida à l'eterni silenzii
Carchi à orridi cuntinenti
E
cusì ùn seraghju più solu
Un anderaghju più per issu mondu
A girà l'ombra di a ghjustizia
A circa l'idee sintetiche è fine
Ma chì ùn sò mai che idee
Seraghju cù i mei
E cù st'omu
Ch'ùn sà nè a sò voce, nè a sò storia
Ma chì campa è tramanda
Cù u cantu, a vita.
Alba
A Mane Arresu
Anima
A Perula d'Oriente
Battelli
Beie à stancià dulori
Bianchineru
Cilva pisiva
Gocciule d'amore
Morte
Andava
ellu
oscuratu sole di u ritrosu universu
– esse sbrisgiulatu smintecu
cancillatu di nienti summiti in l’oghje squarciatu senza più primura
d’arrimane
o di l’ancu à vene –
Andava ellu è ùn sapia più da u passa à u vene da
l’esse à
l’avè campava ellu u bianchineru
Le noir et le blanc se sont mêlés - Un cycle a recommencé, le réel et l’irréel jumelés, associés pour créer la contrée où des vies suivent leur cours. Un monde a éclos, quelque part entre l’ici et l’ailleurs, et l’on interroge sur ce qu’est l’univers, le temps et le reste … La question continue à se poser, ici comme ailleurs, le blanc et le noir ne font qu’un.
Orizonte indivisu trimuleghja l’alba à frisgiatti u visu a machja hè in tramutu mutu è ligeru – orizonte tralintu s’aspetta l’acquata ùn si cala ancu l’amore à fiancu cura una spira – à luce fatta à ghjornu scesu svanite e fate passione arresa cerca un agrottu – dolce stella luciola finta manu di sposa è pelle avvinta senza rimori à move amori
L’horizon n’est pas encore divisé, l’aube est tremblante, elle effleure les visages, le maquis qui entre en mouvement s’éveille, léger et muet. Cilva est la cité que l’on devine lorsque naît la lumière, comme protégée par son alcôve de granit, au milieu des écumes, des courants, et du souffle irrégulier du vent qui ne cesse jamais et porte à nos tympans les murmures de la ville. Toute personne de passage dans cette cité se sent effleurée par le quotidien des habitants; l’amour est là mais n’est pas seul, accompagné de ses atours les plus clinquants, il révèle la laideur cachée, présente partout, au moindre recoin de rue, dans le regard figé des autochtones et la vie qu’ils mènent, prise dans l’étau du paradoxe, de l’indécision et son emprise.
Gocciule di a
rosula sanguinosa
Mi sò cascate in
pettu à gocciuloni
Pagni rebbii amore infiaratoni di brama scatinata
è
furiosa
Tù u mo bellu fiore primaticciu caru ùn t‘aspittava è m‘ai
trapanatu
d‘un colpu solu murtale culmatu d‘un ansciu di vita nova è raru
m‘ai
datu
forza ma dinù debbulezza sò u schjavu di a to chjara billezza
a brava
ghjente
m‘hà incarciaratu dendu mi u visu d‘un scemu liatoghju ingannatore d‘un
amore
strapazzatoghju mai eiu sò fattu di stintu ladratu. Gocciule
d‘amore
Elle fait un signe à l’abri du regard
de ses camarades que lui aperçoit. Elle avance. Il pense aux couloirs,
aux
regards, à leurs regards qui se croisent. Il avance. Il pense à la
première
fois qu’il l’a vue, à la première pensée.
"Si cette fille avait mon
âge, elle serait
mienne et ne verrait que moi..."
Elle avance. "et puis le temps polit
les
âges..."
Il avance. Dans un frôlement, elle lui glisse un mot plié en
quatre,
comme un secret murmuré que lui seul distingue. Il la regarde
s’éloigner, les
ombres s‘estompent. Elle disparaît. Il est là, seul, dans le silence de
ce mot.
"Tout à l’heure au rocher. Je t’aime. "
Il est là, seul, et sait que,
quoi
qu’il arrive, il s‘y rendra.
A materia chi s‘accresce in e mente di issa bella cità ad orlu di mare m’arreca schivinghju è disprezzu amare ùn sò di l’amacizia falza d‘issa ghjente – u sguardu singulare di a sincerità cunnoscu lu so lume limpitu è chjaru ind’è i mo pari spechjulime caru ingutuppu di fiatu è sicurità – n‘aghju poca primura di isse varmine nutrite da a roccia puttachjosa ch‘elle scioppinu da a so lingua leprosa! – pè mè u mo mondu hè senza cunfine senza rete è senza inchjustramentu vogliu esse u figliolu di u ventu.
Pianu doce Cilva si sveglia pianu – cù a so solita pianura prufonda rege quì l’armunia muta di l’onda billezza è calmu si ghjacenu pian’pianu – in u più bellu in u serenu ascugnosa s’affacca una perula d’oriente rebbia di giuventù è spampillulente di billezza muresca affascinosa – stamane a so spera firmata in mente - hè di parte ver’di l’abbraccera sacrata cù u so amore pà esse a so spusata – ma a riligione alluntana a ghjente è sta mane quì a storia fù sviata – u so bapu l’ammazzò à cutillata
Un jour se
lève sur Cilva
Dans son
habituelle et profonde plénitude
Ici règne
l’harmonie muette de l’onde
Le
calme et la beauté s’étendent calmement
Dans la
sérénité, à l’abri du regard,
une perle d’orient remplie de jeunesse et étincelante d’une beauté
maure
captivante.
Aujourd’hui dans son esprit demeure l’espoir de partir pour
l’union
sacrée, l’amour. Les religions éloignent les êtres
Et ce matin-là le cours de l’histoire a changé, son père l’a poignardée.
Anima ventu chì traghje in core – intrecciu vivu di e mo voglie
Anima ventu chì traghje in core à cuntà l’ore di i mo oddii
Anima celu di stelle ingordu à fiurisdciate e si accoglie
Anima celu l’immensu sordu – Spechju pisivu di l’orgogliu
Anima fiume ad’onde saziu – Fiumara sciocca di scuntramare
Anima fiume chì và à laziu à tumbà l’omu à u so sugliare
Anima terra di tant’ardore – Mischjame di strasurdinariu
Anima terra lagnu è amore - Di l’indecisu u santuariu
Comme le souffle du vent sur mon coeur, est l’âme. Au carrefour des désirs, elle me souffle des récits d’heures de haine – me blesse. Le ciel gourmand d’étoiles, en une floraison les accueille – le ciel est l’âme immense et sourde, le miroir de mon orgueil. Repue d’onde, comme ce fleuve, l’âme est crue aveugle coulant, à tout prix, rencontrer la mer, elle va bon gré tuer les hommes, sur leur seuil. Elle est comme cette terre de tant d’ardeur, une symbiose des extraordinaires, des pleurs et le l’amour, elle n’est que le sanctuaire des indécis.
Quandu calusgiuleghje l‘alba à zirlata – Chjappendu l‘ultimi tranchji straviziosi – Hè stonda chì compie l‘arti viziosi – D‘issi viaghjatori à straviata – Omi di notte tempu sciucchittanite – Cari cumpagni di sogni ammazzati – Capiscu i vostri dulori ficcati – Da l‘ogni ghjornu è de tutte e so lite è nant‘à i pisticciuli fumicosi – schizzi caldi neri d‘issa falza festa ùn vecu chè tù andatura celesta – alba à centu mila ragi fumicosi mi ribombe sempre a to musica eterna cù quella chì sarà l‘unica.
Tale a sfracillera di a saetta sì partutu tale l‘ammazzata maladetta s‘h`è firmata a to esistenza – a mo mente ùn a si pruvava à capisce la capisce e cagione di a to scumparsa innò ùn u pudia micca – ma vedi sò sempre quì – ùn aghju da scurasgisce mi di pettu à a vita sò cum‘è tè quand‘omu mi vole fà stà bassu ancu mutu a mo voce si lintarà è nigà o ghjastimmà l‘aldilà – hè ùn crede in tè chì sò vivu è tù, u to amore sò firmati pè sempre – ogni ghjornu si perde qualcosa, si perde u tempu a ghjuventù, a ghjente ch‘omu tene cara ma soprattuttu mai sfiatà si mai piantà chì ci vole à gode di lu so campà prima di divintà polvara.
Tel le fracas de la foudre – Tu es parti – Tel en un meurtre maudit – Ta vie s‘est arrêtée – Mon esprit ne pouvait pas l‘accepter – Comprendre les raisons de ta disparition – Non je ne le pouvais pas. Mais tu vois, je suis encore là car je ne vais pas me décourager face à la vie – Je suis comme toi, lorsqu‘on veut me faire taire même muet ma voix se projettera, et nier ou blâmer l‘au delà c‘est ne plus croire en toi. Car je vis et toi, ton amour, ta mémoire est en moi pour toujours. Tous les jours on perd quelque chose – Le temps se perd, la jeunesse, les gens qu‘on aime – Mais surtout jamais faiblir, jamais s‘arrêter – Car il faut jouir de chaque instant avant de retourner à la poussière.
Battelli vile tranquille manghinate à u vintulellu di l’alba –
Battelli porti è marine chiete calate bianchicciule di sale è di sole –
Battelli ombra di piscadori voganu in l’acque linde di mondu ancu à rinasce –
Battelli viaghji lochi da sunnià ad’occhji aperti –
Battelli à ventu in puppa l’omi sò in via mentre dumaitina si disceta
Derrière lui, sur le port c’est sa vie celle de ceux d’ici. Dans ses yeux, des voiles blanches – Et le regard est fixe, l’horizon est seule cible et ses yeux ne clignent pas. Ce n’est qu’un peu d’amour pour cette cité qui le ferait revenir, si un jour il s’en va – qui le fera quitter l’univers de ses rêves éveillés, vers d’autres sillages, au milieu des océans, au plus proche des lointains rivages. Ce sont déjà d’autres vies et d’autres langages qu’il se sent frôler. Un jour nouveau s’est levé.
Beiu quantu ùn ne pudaraghju più è sappia quant‘è tù mi piaci – savore di vodka friscura di l‘este liquore – caschi seccu à ribocchi in u me fondu riempii u mo core insanguinatu – ormai rimitu è scunsulatu chì beiu quantu ùn ne pudaraghju più – à surpatoni m‘aiuti à sminticà – perchè beiu cusì è tutte e so cagione – ùn pensu più à l‘umana cundizione à surpatoni m‘aiuti à annicà l‘oddiu meiu cù tutta a mo suffrenza è u malcapitu di a to partenza
Il est celui que les autres appellent „tonton“. Celui aux cheveux, au visage et au coeur latins. Il est celui plein de malice qui a le mot pour plaisanter. Celui que les jeunes prennent pour leur père, pour leur frère et leur ami. Celui qui, au petit café du marché, trouve sa place au milieu d‘une masse bruyante et enivrée. Il est celui qui rit, parle, chante et boit combien il aurait pu pleurer, pleurer son départ.